În cele ce urmează vă vom prezenta preoții Vasile Didoacă (foto stânga) și Nicolae Isbăşoiu și persecuția comunistă împotriva lor. Primul a fost absolvent al Seminarului Teologic ”Negru Vodă” din Curtea de Argeş, iar al doilea a fost născut la Albești, județul Muscel.
Absolvent al Seminarului Teologic ”Negru Vodă” din Curtea de Argeş
Vasile Didoacă s-a născut la 15 aprilie 1915 în localitatea Măneşti, judeţul Dâmboviţa. După şcoala primară din satul natal (1929), tânărul Vasile Didoacă a urmat Seminarul Teologic ”Miron Patriarhul” din Câmpulung Muscel, destinat orfanilor din Războiul de Reîntregire. În 1931, seminarul se desfiinţează, fiind astfel transferat la Seminarul Teologic ”Negru Vodă” din Curtea de Argeş. După absolvire (1937), este incorporat în Batalionul 4 Vânători de Munte Predeal. În anul următor se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde obţine licenţa. În timpul facultăţii este concentrat de mai multe ori, încât în iulie 1941 este trimis pe frontul de est, luptând până în ianuarie 1942, în Crimeea. În mai 1944 este hirotonit preot pe seama Parohiei Gemenea (astăzi Gemenea-Brătuleşti, comuna Voineşti, judeţul Dâmboviţa). După instaurarea regimului comunist, intră în atenţia organelor represive. În evidenţele fostei Siguranţe, părintele Didoacă figura cu activitate legionară, cu funcţia de şef de garnizoană în timpului guvernării din septembrie 1940 – ianuarie 1941. Din acest motiv, la 19 iulie 1952 este reţinut de Securitate şi anchetat asupra trecutului politic. Prin Decizia nr. 666/1952 primeşte o detenţie administrativă de 24 de luni în colonie de muncă. Cunoaşte coloniile de muncă de la Galeşu (august 1952) şi Peninsula (noiembrie 1952), mai apoi fiind transferat la Securitatea Regiunii Ploieşti pentru cercetări. Este eliberat la 21 iulie 1954, întorcându-se astfel în parohia sa.
A cunoscut Penitenciarul Aiud (decembrie 1959) şi lagărul de muncă de la Ostrov (octombrie 1963)
La începutul anului 1959, intră din nou în atenţia Securităţii, deoarece în urmărirea informativă apare ca având relaţii cu foşti legionari, majoritatea colegi de breaslă. La 10 aprilie 1959 este arestat şi trimis în ancheta Securităţii Regiunii Ploieşti. Este interogat asupra trecutului politic din timpul guvernării legionare, despre o aşa-zisă activitate legionară clandestină de după 1954 şi asupra suspiciunii că ar fi instigat cetăţenii din localitate să nu se înscrie în GAC. Un aspect din anchetă asupra căruia s-a insistat mult a fost despre încercarea de catehizare făcută elevilor în anul 1957. A fost trimis în justiţie într-un lot de şase aşa-zişi membri într-un grup legionar clandestin. Prin Sentinţa nr. 701 din 10 iulie 1959 a Tribunalului Militar Bucureşti, părintele a fost condamnat la 16 ani muncă silnică pentru infracţiunea de ”uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut Penitenciarul Aiud (decembrie 1959) şi lagărul de muncă de la Ostrov (octombrie 1963). La 30 iulie 1964 a fost eliberat de la Ostrov.
Citește și S-a prelungit perioada de înscriere la Festivalul Concurs Naţional de Folclor Mioveni
Nicolae Isbăşoiu, denunţat de Sfatul Popular şi trimis în temniţa comunistă
Nicolae Isbășoiu s-a născut la 15 ianuarie 1906, în familia unor oameni simpli din localitatea Albeşti, judeţul Muscel. După obţinerea licenţei în teologie la Cernăuţi, tânărul Nicolae Isbăşoiu a fost hirotonit preot, mai apoi primind în slujire Parohia Poeniţa II, comuna Bălileşti, judeţul Muscel. În documentele penale întocmite de fosta Securitate găsim foarte puţine date biografice anterioare perioadei comuniste. Aflăm că părintele Isbăşoiu a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc-Maniu. Interacţiunea cu organele de represiune s-a datorat unei sesizări înaintate de Sfatul Popular al comunei Bălileşti, la 11 mai 1959, către Securitatea raionului Muscel, în care se arăta că întovărăşirea agricolă în această localitate s-a putut crea, ”cu mare greutate”, abia în anul 1957. Responsabile de această situaţie erau vizate 13 persoane, foşti ofiţeri, agricultori, un profesor şi preotul Isbăşoiu, ”care au îndemnat mai mulţi cetăţeni din comună să nu se înscrie în întovărăşire sau să nu accepte schimbul de teren, iar pe alţii să intre în perimetru şi să-şi ia produsele de pe locurile lor ce căzuseră în acest perimetru individual”. În consecinţă, responsabilii din conducerea locală cereau luarea de măsuri, pentru ca persoanele semnalate să nu mai influenţeze şi pe cele care doresc să se alăture întovărăşirii agricole. A urmat inevitabilul. La 30 octombrie 1959, părintele Isbăşoiu era arestat de Securitatea din Piteşti şi trimis în anchetă alături de ceilalţi 12 vizaţi în denunţul autorităţilor locale.
A cunoscut penitenciarele de la Piteşti (decembrie 1959) şi Jilava (noiembrie 1960)
Ancheta s-a desfăşurat după scenariul bine cunoscut: din cauza trecutului politic interbelic, inculpatul nu s-a putut acomoda în regimul democrat-popular, trecând astfel la sabotarea procesului de socializare a agriculturii, în speranţa unei schimbări alimentate de posturile de radio străine pe care le asculta în mod frecvent (şi comenta ştirile împreună cu alţii). Părintele Isbăşoiu nu a recunoscut nicio acuzaţie de activitate împotriva regimului, arătând că întâlnirile se datorau unor aniversări, onomastice sau praznice bisericeşti, că se ajutau reciproc la plata cotelor agricole şi că nu ar fi discutat împotriva regimului politic. Oricum, atitudinea lui nu a contat, atâta vreme cât ancheta a fost una sumară, mai mult o formalitate îndeplinită de anchetatori. Prin Sentinţa nr. 190 din 8 aprilie 1960 a Tribunalului Militar Craiova, părintele Isbăşoiu a primit o condamnare de 3 ani închisoare corecţională pentrus infracţiunea de ”uneltire contra ordinii sociale”. Cea mai mare condamnare a fost de 4 ani închisoare corecţională. A cunoscut penitenciarele de la Piteşti (decembrie 1959) şi Jilava (noiembrie 1960), apoi lagărul de muncă de la Salcia (noiembrie 1960). În aprilie 1961 a ajuns în Penitenciarul Botoşani, de unde a fost eliberat la 28 octombrie 1962. A revenit la parohia sa, de unde, din motive medicale, la 1 mai 1967 s-a retras. La 18 octombrie 1975 a trecut la cele veşnice.
Sursa: www.ziarullumina.ro
Citește și Soare îşi scrie memoriile
0 Comentarii