O fostă profesoară și bibliotecară din Argeș, expertă în carte veche, a scris primul dicționar din țară care valorifică patrimoniul artistic local, denumit „Memoria muzicală argeșeană și musceleană”.
Este un dicționar biobibliografic despre compozitori, muzicologi, interpreți, psalți, folcloriști, bizantinologi, profesori, rapsozi populari, coregrafi, autodidacți, copiști, formații, școli și alte instituții de cultură de la 1552, când Doamna Chiajna a înființat Casa de Învățătură/Școala Domnească din Câmpulung, până în 2018.
O „migăloasă cercetare”, așa cum a caracterizat muzicologul Viorel Cosma cartea, făcută timp de zece ani de Lucreția Picui, prin care au fost scoase la lumină personalități, festivaluri și societăți muzicale puțin cunoscute sau pierdute în negura timpului.
Dicționarul a apărut în condiții grafice de excepție la Școala Ardeleană din Cluj Napoca. Proiectul a coincis și cu celebrarea Centenarului Marii Uniri, fiind lansat în 2018. Cartea cuprinde 291 de personalități, 84 de instituții, festivaluri și formații ordonate alfabetic, cu fotografii, biografii și activitatea artistică, iar la sfârșitul descrierilor se regăsesc bibliografia, discografia sau filmografia.
Printre personalitățile descrise se numără și lutierul, violonistul și profesorul Remus Macarie (1878-1925). A învățat meserie de la lutierii vechi din Cremona și Munchen și și-a construit un atelier bine utilat la Pitești, în incinta Liceului „I.C. Brătianu”, de unde au ieșit 76 de viori, 4 viole și 4 violoncele. Aici a realizat – după modelul Stradivarius – o vioară pe care a cântat George Enescu în recitalurile sale de la Pitești și Paris.
Prefața și postfața, semnate de marele muzicolog Viorel Cosma, respectiv, de scriitorul argeșean Mihail Diaconescu
Regretatul muzicolog Viorel Cosma, cel care a pus bazele lexicografiei muzicale moderne în România, a admirat străduința, seriozitatea și concizia cercetării, remarcând, în data de 22 aprilie 2017, în prefață, că autoarea Lucreția Picui„a avut curajul și forța de a lupta singură în culegerea de date, informații, fotografii, documente, din dorința fructificării unui tezaur ascuns, menit să pună în valoare un teritoriu spiritual, de cinci secole, al vechii Țări Românești”. Concluzionând că, „dacă fiecare județ al țării ar prelua acest model de informare, poate că vom dispune de o imagine vie, exactă, adevărată a vieții muzicale românești, capabilă să suscite și interesul străinilor”.
Și regretatul scriitor argeșean Mihail Diaconescu (unul dintre puținii români propuși, în 2013, la Premiul Nobel pentru Literatură) a elogiat efortul depus de autoare și „excepționala forță revelatoare” a cărții, în data de 25 martie 2017, în postfață: „Lucreția Picui a lucrat singură un opus magnum, pentru care ar fi fost necesar un institut întreg, cu numeroși angajați și colaboratori externi”.
Lucreția Picui: „Despre marii muzicieni, marii artiști se vor scrie cărți, dar despre cei mărunți cine-și va aminti?”
Autoarea Lucreția Picui a fost redactor de specialitate la Enciclopedia Argeșului și Muscelului, publicată sub conducerea profesorului Petre Popa, care se găsește pe internet. Adunând informații de specialitate pentru această enciclopedie, a rămas cu foarte multe date și lucrări nemenționate, ajungând la concluzia că toate acestea și-ar merita locul într-o lucrare amplă cu nume din sfera muzicală.
„Am vrut să aducem în actualitate figuri de artiști pierduți în negura vremurilor și să-i adunăm într-un singur volum. Despre marii muzicieni, marii artiști se vor scrie cărți, studii și articole, dar despre cei mărunți cine-și va aminti? Peste ani, când vor dispărea și actualii rapsozi populari, când vor fi umbre dascălii, formatorii și descoperitorii de talente de acum, cine își va aminti, cine va mai ști, cu excatitate, ce au făcut pentru muzica românească? Fenomenul este inevitabil și firesc și de accea autorii unor asemenea lucrări au obligația să nu-i ocolească, ci să-i pună unde le este locul”, a motivat demersul scriitoarea.
Înainte de a începe această muncă titanică, Lucreția Picui s-a documentat temeinic, a cerut sfatul altor scriitori și cercetători și a căutat neobosit informații, scotocind bibliotecile, monografiile, luând calea caselor memoriale. E adevărat că s-a lovit și de dezinteres și refuzuri, dar a avut parte și de ajutorul necondiționat al altora, printre care se numără muzicologul Viorel Cosma, care, în întâlnirile de lucru, i-a pus la dispoziție materiale pentru documentare, indicații și idei de editare.
Mulțumirile autoarei se îndreaptă și către toți oamenii de cultură argeșeni care au susținut-o în realizarea acestui proiect: Costin Alexandrescu, Iulian Butaru, Constantin Cârstoiu, Clementina Dionisie, Magdalena Ioan, Ion Isăroiu, Sorin Mazilescu, Moise Mitulescu, Dorin Oancea, Petre Popa și Constantin Stancu. De asemenea, a amintit ajutorul dat de scrierile regretatului Silvestru Voinescu, fostul director al Bibliotecii Județene Argeș.
Sponsorul financiar al cărții este chiar mama autoarei, Ana Ionel, ajunsă la venerabila vârstă de 92 de ani, care a lucrat în trecut tot în domeniul culturii, la Întreprinderea Cinematografică din Pitești. Iar sora autoarei este cunoscuta pictoriță Tatiana Iulia Ciurea, care a expus în această perioadă pe simezele Bibliotecii Județene Pitești.
Autoarea este inițiatoarea primelor cursuri de caligrafie din Argeș
Lucreția Picui, originară din Câmpulung, a absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași, a fost profesoară de Limba Română la Topoloveni și șef al Secției Colecții Speciale și expert în carte veche românească, bibliologie și bibliofilie la Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș. Participă la conferințe naționale și internaționale şi publică articole în reviste de specialitate și în volume de bibliologie.
Este și poetă, a publicat volumul de poezie „Fără anestezie” în 2011, dar și membră a Asociației Folcloriștilor Argeșeni „Constantin Rădulescu-Codin”.
În semn de recunoaștere a tuturor meritelor literare, culturale și științifice, i s-a oferit titlul de Fiică a Argeșului în 2011. Lucreția Picui este și inițiatoarea primelor cursuri de caligrafie din Argeș și încă se ocupă, voluntar, de corectarea scrisului cursiv la copii, având o dată pe săptămână cursuri de caligrafie la Pitești.
Scriitoarea strânge în continuare date pentru o viitoare ediție a dicționarului și îi îndeamnă pe toți cei care au informații suplimentare sau care își doresc să citească volumul să o contacteze la numărul de telefon 0743.079.471.
0 Comentarii