La finalul săptămânii trecute, la Sinaia s-au desfăşurat manifestările prilejuite cu ocazia Anului Jubiliar Salvamont. Şi asta pentru că, în urmă cu o jumătate de secol, au fost înfiinţate primele 13 echipe de salvatori montani din România, în baza Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 140 din 1969. Iar prima dintre primele 13 a fost echipa de la Câmpulung Muscel, Argeşul fiind judeţul pionier în acest domeniu, aşa cum şi ulterior va fi deţinător al unor premiere în activitatea de îndrumare, orientare şi salvare montană.
„Totul se anunța prin oameni, nu era boieria de acum, cu telefoane”
Cum a apărut Salvamont Câmpulung şi, ulterior, celelalte echipe de salvatori montani din ţară? Istoricul ne-a fost spus de către veteranul Alexandru „Puiu” Holboşanu, cel mai longeviv salvator montan şi şef al formaţiei de la Câmpulung timp de aproape două decenii.
„A fost iniţiativa inginerului Grabovschi, el a simţit nevoia să creeze aşa ceva, ca să fie salvaţi oamenii de pe munţi. Iar din echipă făceau parte doctorul Popa, Stelică Moloiu, Sile Vâlceanu, cel care mi-a fost mentor, Ovidiu Paraschiv, Gabi Panaitescu…, ufff, nu-i mai ţin minte pe toţi. Era nevoie de minimum şase persoane pentru a face o formaţie…”, ne-a povestit Puiu Holboşan. Dar iniţiativa inginerului Nicolae Grabovschi a avut în spate o motivaţie creată de producerea unei tragedii. Aşa cum se specifică în istoria Salvamont România, pe 14 februarie 1964, la vest de Curmătura Strunga/Bucegi s-a produs o avalanşă în care şi-au pierdut viaţa doi tineri, iar echipa de salvare, înfiinţată ad-hoc cu alpinişti din Bucureşti, Zărneşti şi Râşnov, a reuşit să recupereze cadavrele abia după 5 zile de la accident. „Au fost doi studenţi şi au făcut o ieşire la Padina, în Bucegi. Le-a venit ideea să coboare pe schiuri, să ajungă în Moeciu, de unde să ia o cursă spre Câmpulung. Pe o pantă s-a declanşat avalanşa şi au murit acolo. Parcă-i văd şi acum când i-au adus, îngheţaţi, cu mâinile sucite… Imaginea nu-mi iese din cap!”, îşi aminteşte veteranul Holboşan. Iar cei doi au fost aduşi la Câmpulung fiindcă unul dintre ei era chiar băiatul inginerului Grabovschi, de la ARO.
Nea Puiu Holboşan a devenit salvator montan în anul 1971, la aproape 22 de ani (acum are 70), dar intrase neoficial în echipa de la Câmpulung în urmă cu doi ani. „Cei care erau deja în echipă mă găseau pe Mateiaş, când ei erau la antrenament şi îmi zicea Sile Vâlceanu: „Ce faci mă?”, „Urc pe stâncă”, „Păi, cu sfoara de rufe, mă?!”. Aşa a aflat şi inginerul Grabovschi de pasiunea mea şi m-a întrebat dacă nu vreau să intru în echipă. Era culmea să nu o fac, că de-abia aşteptam! Aşa că m-am dus cu ei, nu mai mergeam cu sfoara de rufe. Ce mai, mi-era drag să merg şi pe Lună cu ei!”, rememorează Holboşan momentele în care a primit puloverul roşu şi ecusonul de salvator montan. Erau vremuri în care totul se anunţa prin oameni. „Venea cineva de sus şi ne spunea că mai sunt oameni acolo care au probleme. Sau te brodeai cu ei pe acolo… Acu´ e boierie, cu telefoane!”, este de părere nea Puiu.
Popa, Bulacu, Sănduloiu, salvatori argeşeni de top
Nu doar inginerul Grabovschi face parte din istoria Salvamont România, ci şi un alt muscelean: medicul neurolog Victor Popa. Acesta l-a urmat pe inginer la conducerea echipei de la Câmpulung, dar a fost şi reprezentant la nivel naţional al activităţii medicale în cadrul Salvamont. Apoi, Ion Bulacu, fost şef al Salvamontului argeşean, a editat „Ghidul Salvamont”, fotografiile care au ilustrat lucrarea fiind realizate de actualul şef al Serviciului Public Judeţean Salvamont Argeş, Ion Sănduloiu. Un şef care a devenit primul conductor român al unui câine salvator de avalanşă, cu brevet naţional obţinut în Franţa. Asta se întâmpla în anul 2013, în baza colaborării dintre judeţul Argeş şi departamentul Savoia din Franţa. Ulterior, în 2015, ca şef al comisiei de avalanşă din cadrul Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România, Ion Sănduloiu a pus bazele sistemului de brevetare pentru câini de avalanşă în cadrul Salvamontului naţional. Treptat au apărut şi alte unităţi canine în cadrul serviciilor Salvamont din ţară, dar începutul a fost făcut de argeşeni.
Omagierea veteranilor la Sinaia
Iar argeşenii nu au lipsit de la Sinaia, acolo unde s-au aflat peste 300 de salvatori montani din Romania, activi şi veterani, reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale şi ai administraţiilor locale şi judeţene implicate în activitatea Salvamont, parteneri şi sponsori Salvamont România şi delegaţii de salvatori din Italia, Franţa, Germania, Austria, Serbia şi Polonia. „Românii sunt foarte bine văzuţi în străinătate, dovadă că la Sinaia au fost delegaţii din mai multe ţări. Suntem prea buni, de-aia suntem băgaţi în seamă!”, susţine Puiu Holboşan, care a fost recompensat pentru activitatea sa de 48 de ani ca salvator montan. A fost recompensat şi de Consiliul Judeţean Argeş, duminică, atunci când la Cheile Dâmbovicioarei a avut loc Memorialul „Bebe Nistorescu”, iar la Dealul Sasului, festivitatea omagială a Salvamont Argeş.
„Fără Consiliul Judeţean nu ne-am fi descurcat”, spune nea Puiu, rememorând momentele de prin anul 2000, atunci când Salvamontul a fost cooptat de instituţia administrativă. Şi susţine că de la an la an îi este mai bine Salvamontului din Argeş şi datorită colaborării bune cu Consiliul Judeţean, prin intermediul vicepreşedintelui Simona Brătulescu şi datorită conducerii Serviciului asigurate de Ion Sănduloiu. Şi speră că în curând salvatorii montani musceleni vor avea sedii la Voina şi Brusturet, poate chiar şi undeva sub Leaota, pentru eficientizarea activităţii.
„Argeşul are şi munţi de căţărat, şi munţi de mers cu bicicleta”
Puiu Holboşan, veteranul Salvamont Argeş, mai spune: „Munţii noştri, din Argeş, sunt cei mai spectaculoşi din ţară şi există şi diversitate. Noi avem şi munţi de căţărat, şi căldare adâncă, şi pădure, şi munţi de mers cu bicicleta…”
Cătălin Ion Butoiu
0 Comentarii