S-a născut în Serbia, în frumoasa staţiune montană Zlatibor, şi a cunoscut o piteşteancă, pe vremea când românii obişnuiau să plece în excursii în fosta Iugoslavie, pentru a face bişniţă cu diverse produse. S-au îndrăgostit şi… ăsta a fost debutul unei poveşti de viaţă ce avea să îl aducă pe Pavle Bjelakovic în Piteşti. A trecut vremea, sârbul s-a căsătorit şi are copii în oraşul nostru. Este piteştean de mai bine de 19 ani…
A ajuns în Piteşti când explodaseră Caritasurile
“Spune-mi, Pavle, cum de ai ajuns să te stabileşti aici?”, l-am provocat eu încă de la început. Interlocutorul meu venise la redacţia Jurnalului însoţit de fiul său, Bogdan, un puşti de 16 ani, care purta în privire mândria şi demnitatea seminţiei sârbe. “M-am căsătorit cu o piteşteancă, dar, din nefericire, soţia mea a murit acum doi ani. A fost coafeză în complexul comercial Fortuna. Ne-am cunoscut atunci când ea a venit într-o excursie în Belgrad, împreună cu nişte prietene de-ale ei. Pe vremea aceea era o modă pentru români să vină în excursii, în Iugoslavia, pentru bişniţă. Ştiu că ea avea o situaţie materială bună, nu avea nevoie neapărat de un profit. Iar prietenele ei la fel, aveau o stare materială foarte bună, fiind soţiile fotbaliştilor piteşteni Ion Bărbulescu “Balamuc” şi Vivi Ancuţa. Ne-am întâlnit cu totul întâmplător, ne-am vorbit, am schimbat numere de telefon, iar ea m-a şi invitat aici”, a început interlocutorul meu să scoată din tolba cu amintiri. Prima dată când Pavle Bjelakovic a venit în România era undeva în toamna anului 1993. Era perioada de înflorire a Caritas-urilor, numai în Piteşti existau peste douăzeci de jocuri de tip piramidal. Pavle trecuse deja prin experienţa lor pentru că, înainte de a prolifera pe teritoriul românesc, aceste jocuri de întrajutorare îşi consumaseră “gloria” şi prin fosta Iugoslavie, iar el văzuse deja care este finalitatea lor. Soţia lui, care pe vremea aceea îi era prietenă, i-a spus că vrea să depună şi ea bani în acel fond, în speranţa că poate va reuşi să îşi cumpere o maşină. Pavle a temperat-o, povestindu-i despre experienţa sârbilor cu acest tip de câştiguri ipotetice: “Eram în Piteşti pe vremea aceea şi, la stadion (acolo a funcţionat jocul piramidal “Philadelphia”, n.red), cred că erau adunaţi vreo 15.000 de oameni veniţi din toată ţara. Stăteau la o coadă imensă, aşteptând să îşi depună banii şi toţi visau la câştiguri fabuloase”.
Amintiri despre războiul sârbo-croat
L-am descusut pe Pavle şi despre cum a trăit înainte să vină în Piteşti. Aşa am aflat că tinereţea sârbului nostru nu a fost una chiar uşoară. Pavle a trecut prin perioada războiului dintre Bosnia şi Croaţia, din anii ’91 – ’93 şi, chiar dacă nu a participat la război, a simţit ce nenorocire a însemnat acest conflict pentru ţara lui: „Am simţit toate fazele războiului, cea de recrutare, plecare pe front, entuziasmul colectiv. Oamenii erau ca suporterii de la un meci de fotbal. Exista acea euforie colectivă, dorinţa de a acţiona. Apoi dezamăgire… Când a venit perioada greutăţilor, când s-au închis pieţele pentru vânzarea de fructe şi legume, când a trebuit să fie aruncate tone de produse, a fost greu pentru fiecare sârb. Chiar în perioada când s-a născut fiul meu, Bogdan, a fost un val de exod de sârbi veniţi din Croaţia. Veniseră cu tractoare, cu maşinile personale, cu microbuze şi chiar şi pe jos.”
Cu un umor amar, Pavle descrie într-o singură frază cum a marcat războiul destinul ţării sale: „Eu mi-am schimbat cetăţenia de câteva ori, pe măsură ce Iugoslavia a devenit din ce în ce mai mică.”
După ce s-au căsătorit, în anul 1995, Pavle şi Liliana au locuit vreme de trei ani în Serbia, la Belgrad. Copiii lor, Bogdan şi Aleksandra, erau mici când s-au mutat cu toţii în România. Pavle cunoştea pe atunci foarte puţină română, însă încerca să comunice în engleză sau în italiană.
Pavle şi copiii lui fac lobby printre sârbi pentru România
Pentru a-şi câştiga existenţa şi a-şi întreţine familia, Pavle Bjelakovici şi-a făcut o firmă de transport confecţii textile pe ruta Buzău – Milano şi retur. Spune că i-a mers foarte bine, asta până când România a intrat în Uniunea Europeană. Atunci, pentru că s-a modificat legislaţia şi profitul a scăzut considerabil, partenerul său de afaceri din Italia a renunţat la această colaborare şi s-a reorientat spre Belarus, Kazahstan, Albania. Pavle s-a adaptat noii situaţii şi şi-a deschis un magazin de vânzări online de biciclete. Acum este mulţumit de afacerea sa, despre care spune că îi merge chiar bine. S-a obişnuit şi cu noii săi conaţionali şi concetăţeni din Piteşti şi spune că românii sunt prietenoşi cu sârbii. „Nu mai ştiu sigur cine a spus asta, cred că Nicolae Iorga, că România nu are decât doi prieteni, Serbia şi Marea Neagră”, spune concetăţeanul nostru sârb şi observ că spune asta cu o satisfacţie pe care nu şi-o ascunde. Acum, Pavle are mulţi prieteni în Piteşti, însă regretul lui este că, din cauză că sârbii ştiu destul de puţin despre români, simpatia şi prietenia noastră faţă de vecinii noştri balcanici nu este împărtăşită întrutotul şi de ei. Tocmai de aceea, Pavle a îmbrăţişat ideea de a promova nu doar imaginea ţării sale în România, ci şi imaginea noastră, a prietenilor săi români, în Serbia. Un fervent susţinător al său în acest demers este fiul său, Bogdan, elev în clasa a zecea la Liceul Brătianu. Bogdan Bjelakovic este mândru de această sarcină pe care şi-a asumat-o în mod voluntar, de a fi un ambasador al prieteniei între cele două popoare, cel sârb şi cel român, pe care le iubeşte şi cărora le aparţine deopotrivă. Pentru a-şi pune în practică proiectele şi ideile de promovare a imaginii Serbiei, împreună cu profesorul său de la Brătianu, Ionuţ Enache, care este şi ghid autorizat, a iniţiat o excursie intitulată „Cunoaşte Serbia”, ce se va desfăşura în luna august, pe parcursul a 11 zile, în staţiunea montană Zlatibor, locul natal al tatălui său, Pavle. Itinerarul excursiei va cuprinde Belgradul şi zona Zlatibor, împreună cu toate obiectivele cultural-istorice din jur, printre acestea aflându-se şi casa natală a îndrăgitului regizor Emir Kusturica. La un preţ de 1000 lei, turiştii vor putea beneficia de condiţii de cazare de lux si intrare la toate obiectivele turistice din zonă.
Alexandra nu vorbeşte sârba, dar e premiantă la română
Uneori, Bogdan Bjelakovic este chemat la Primărie, pentru a servi ca translator, atunci când vin delegaţii din oraşul înfrăţit cu Piteştiul, Kragujevac. „Toate aceste activităţi ale mele nu au scop comercial, le fac în mod voluntar, doar din patriotism”, mă asigură Bogdan. Sora lui mai mică, Aleksandra, este elevă în clasa a VIII-a la Şcoala generală nr. 5. Este muncitoare şi conştiincioasă, aşa mă asigură tatăl ei, care adaugă cu mulţumire că anul trecut fata a fost premiată pentru rezultatele la învăţătură, ca fiind cel mai bun elev de ciclu primar din Piteşti şi a fost recompensată cu o tabără în Serbia. Dacă Bogdan, fratele mai mare, vorbeşte fluent limba sârbă, deşi are probleme cu scrisul, sora lui mai mică, spre nedumerirea tatălui ei, nu vorbeşte mai deloc limba sârbă. Când discută cu verişoarele ei din Zlatibor, chiar dacă ele o întreabă ceva pe sârbeşte, ea le răspunde în engleză. Un
motiv este faptul că niciunul dintre cei doi copii ai lui Pavle nu au urmat şcoala în Serbia. În schimb, la limba română, Aleksandra este chiar premiantă la olimpiade şi vorbeşte foarte bine franceza şi engleza. (Adriana Gândilă)
0 Comentarii