Într-o bună noapte, am visat că sunt în viitorul județului Argeș, cam cu 10-12 ani mai încolo, în timp. Împreună cu colegii de la Jurnalul mă dădeam cu unul dintre vaporașele de pe lacul de acumulare din apropierea mall-ului din cartierul Tudor Vladimirescu și priveam nostalgic grupurile de tineri care se plimbau pe ambele faleze de pe malurile râului Argeș.
Ce-i drept, parcă erau mai mulți plimbăreți pe faleza dinspre Pitești, arborii uriași din Luncă și cei din Ștrand dând umbră și o atmosferă specifică, de care era văduvită faleza dinspre Ștefănești. La o terasă, așteptându-ne la umbră, zărim câțiva moșulici veselindu-se la un pahar de vorbă, printre care se vedeau clar Gogu Davidescu, Miuțescu, Mînzînă și Iani Popa, pe care îi salutăm bucuroși, că avem multe amintiri frumoase. Erau împreună cu ziariștii argeșeni din ziua de azi. Și, prin mulțimea adunată pe terasă, mai erau și ceva primari, ducele de Albota, Gentea, Bebe Ivan… Să nu uit să amintesc faptul că se făcea că acea minunată întâlnire dintre politicieni și ziariști avea loc la propunerea lui Ion Mînzînă.
Am mai sesizat ceva, toți păreau mulțumiți, toată lumea avea o figură luminoasă, zâmbitoare și auzeai la fiecare pas „cu drag”, „vă rog” și „mulțumesc”. În plus, se făcea că pe Transfăgărășan se circula tot timpul anului, cabanele și pensiunile erau permanent aproape pline, iar peste jumătate din acești turiști erau străini, mulți din America. Chiar se comenta admirativ despre gestul directorului Armand Chiriloiu de a merge cu lumânare la mormântul italianului ucis de ursoaica supărată că îi stătea în drum. Se mai făcea că directorul Armand Chiriloiu, care ocupa și atunci, ca și acum, funcția de director al Direcției Silvice Argeș, chiar căpătase obiceiul de a merge cu lumânare la mormântul răposatului și regretatului coleg Sever Pahonțu.
Și întreaga această atmosferă de trai tihnit și plin de bucurie se datora parteneriatului dintre „politicul” argeșean și jurnaliști, încheiat cu mai mult timp în urmă, consecința unor cursuri de creșterea calității vieții, la inițiativa și în organizarea Consiliului Județean Argeș. Culmea, se făcea că, tot consecința acestor cursuri de creșterea calității vieții, absolvite de politicieni și jurnaliști, urcai pe autostradă la Podul Pitești-ului și mai coborai la Paris.
…Și, brusc, m-am trezit din visare. Redactorul șef Alina Crângeanu face articolul cu nr 58 pe tema memoriului-denunț al funcționarului public Sever Pahonțu, în care acesta dezvăluia tortura fizică și psihică la care era supus la serviciu și care a sfârșit prin a-i curma zilele. Iar instituțiile statului, Consiliul Județean Argeș, Prefectura și RA Romsilva nu-și amintesc cu niciun chip sub ce preș au pitit răspunsul la respectivul memoriu-denunț.
O altă și mai cruntă realitate vine să arate nivelul real al calității vieții în Argeș. Două surse foarte credibile informează că președintele Mînzînă i-a ordonat lui Puiu, administratorul județului, să-i ceară subordonatului director al Spitalului Județean Argeș să nu cumva să invite „băieții de la Jurnalul de Argeș” la un eveniment intim și privat al acestuia.
Eu nu cred că ura nesfârșită a președintelui Mînzînă față de „băieții de la Jurnalul” se datorează articolelor despre prețul aparent cam umflat al unor microbuze școlare, sau despre circul de la Biblioteca Județeană. Mai e mult până când adevărul se va arăta în totalitate.
Atunci, ce să fie? Să fie o rugăminte, cu valoare de ordin, a lui Miuțescu pentru Mînzînă, în virtutea vechii colaborări? Sau să fie doar copierea unui experiment „reușit” al funcționarului public Armand Chiriloiu, care a interzis funcționarilor publici din subordine să meargă la înmormântarea colegului lor Sever Pahonțu?
Doamne, acest comportament al funcționarilor publici de vârf din județul Argeș e uman, sau inuman? Eu cred că e de grotă, stimați cititori!
P.S. – Demisia, neoamenilor!
0 Comentarii