Dorin Tudoran (născut la 30 iunie 1945, la Timișoara) este unul dintre cei mai importanți poeți și publiciști români și unul dintre puținii disidenți din perioada comunistă. După ce i se ridică dreptul de semnătură, Dorin Tudoran depune, la 7 aprilie 1984, o cerere prin care invocă dreptul de a emigra, împreună cu familia. În fața refuzului autorităților de a-i răspunde, îi adresează, pe 1 august 1984, un memoriu lui Ceaușescu.

A făcut greva foamei timp de 40 de zile

După un an este convocat la Procuratura București. La 25 aprilie 1985 intră în greva foamei pentru 40 de zile, fiind anchetat și reținut (împreună cu fiica sa de 9 ani). La intervenția senatorului american Robert Dole pentru Dorin Tudoran și preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa direct la Ceaușescu (a fost condiție pentru reînnoirea clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România), la 24 iulie 1985 pleacă din țară în S.U.A. În S.U.A. va edita, sub egida Centrului de politologie Foreign Policy Research Institute din Philadelphia, publicația „Agora. Revistă alternativă de cultură”, ajungând o voce foarte ascultată la Radio „Europa Liberă”.
Prea puțini știu că Dorin Tudoran a trăit în Pitești și Ștefănești în copilărie! Din extraordinarul volum „Numai copilăria e glorioasă: Robert Șerban în dialog cu Dorin Tudoran” (2022) aflăm și câteva referiri la perioada argeșeană. În paranteză fie spus, poetul și realizatorul TVR timișorean Robert Șerban a fost prezent la Pitești în anii 1993 și 1994, la reuniunile cenaclurilor studențești organizate de Casa Studentului, unde și-a făcut câțiva prieteni.

Citește și Destinaţiile turistice, în perioada interbelică

Citește și Caricatura românească din perioada interbelică

Mama lui Dorin Tudoran, profesoara Ana-Maria Badea, era din Ștefănești (Izvorani). Prin voia sorții, părinții săi (tatăl, Gheorghe Tudoran – semna George Todoran – era poet) ajung profesori la Pitești în anii ’50. La un moment dat, Gheorghe Tudoran va ajunge directorul Școlii Nr. 2 din Pitești. Așa se face că Dorin urmează o parte din grădiniță și clasa I la Pitești. Își amintește că în martie 1953, când a murit Stalin, „am fost unul dintre acei țânci scoși la plâns într-un parc din mijlocul orașului Pitești. Printre «plângăreți» s-a aflat și fostul meu coleg de grădiniță, Daniel Turcea” (un alt uriaș scriitor trăitor la Pitești).

După divorțul părinților, a fost trimis să locuiască la bunici

Din păcate, părinții săi divorțează curând. Nu avea decât șapte ani. „Locuiam atunci în Pitești. Pentru a mă scuti de tensiunea din casă, au căzut de acord să mă trimită la 7 kilometri distanță de oraș, în comuna Ștefănești – Argeș, unde locuiau părinții mamei mele. Acolo am urmat clasele a doua și a treia primare”. Este locul unde îl descoperă pe Blaga, fiind șocat de poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, motiv pentru care tatăl său îi aduce spre lectură cărți pentru copii. Ulterior, se va muta cu studiile la București, urmând-o pe mama sa. Tatăl va rămâne la Pitești.

Dorin Tudoran nu va uita de bunicii materni, pe care îi va vizita la Ștefănești (vezi foto de la începutul anilor 1970, pusă la dispoziție lui Robert Șerban pentru a fi reprodusă în cartea de care am făcut vorbire), și nici de Pitești, pe care-l evocă, iată, în acest volum.

Citește și Sistemul sanitar în comunele argeşene Braduri şi Humele în perioada interbelică