Aș fi vrut, din toată inima, să nu am această părere. Aș fi vrut să nu am o părere proastă despre niciun partid din România, dar cu deosebire despre PNL, singura verigă din politic cu ascendență în secolul Revoluției de la 1848 și al independenței naționale. Din păcate, se dovedește că interesul de moment bate tradiția, valorile și principiile. PNL stabilește, la nivel european, o premieră politică tristă, anume aceea de a deveni primul partid traseist din istoria țării.
Vedeți dvs, stimați cititori, la nivelul României actuale, forurile de decizie din „politic” au înțeles forța electorală pe care o au și o dau primarii pentru partidele din care fac parte. Drept pentru care au pornit mai întâi o campanie de „înfierare” a traseiștilor, adică a acelor primari care au renunțat la partidul care i-a promovat și cu care au câștigat funcția de primar. În pasul doi, au dat o lege prin care primarii au fost legați de glie, renunțarea la partidul cu care au ajuns primari însemnând și pierderea mandatului. Vorbesc de primari, dar lucrurile stau la fel pentru toți aleșii locali. Principalul argument, cu care sunt în principiu de acord, este că un om serios nu se schimbă după cum bate vântul. Dacă ai apucat să fii liberal, atunci liberal mori, dacă rămâi până atunci în politică. De reținut că seriozitatea, dată de stabilitate, a fost legiferată doar pentru aleșii locali, parlamentarii păstrând doar pentru ei dreptul de a fi vagabond, adică traseist. Așadar, politicienii români au rezolvat problema creșterii seriozității primarilor, dată de stabilitatea acestora, printr-o lege. Dura lex, sed lex.
Însă, stimați cititori, oamenilor politici de la Bruxelles pur și simplu nu le-a trecut prin cap că un întreg partid politic, cu o anumită orientare doctrinară, dintr-o țară membră, poate schimba peste noapte grupul politic din Parlamentul European din care făcea parte. Exact acest gest, de mare neseriozitate, a fost făcut de Partidul Național Liberal din România, țară membră UE, care peste noapte a trecut de la grupul politic al liberalilor, din Parlamentul European, la grupul politic al popularilor. Europenii nu au capacitatea să înțeleagă acest tip de comportament, am convingerea că sunt în situația țăranului Moromete, care deși se uită la girafă afirmă că „așa ceva nu există”. Printr-o astfel de golănie politică, un primar liberal din România, liberal practicant, s-a trezit dintr-o dată că deși el a rămas pe loc, conform convingerilor lui liberale, partidul a plecat la grupul popular unde s-a asociat cu PDL și cu UDMR. Totul la decizia unei conduceri interimare, cu două săptămâni vechime, numite prin derogare de la statut. Probabil că Brătienii s-au făcut fofează răsucindu-se în morminte.
Din fericire, această problemă, a seriozității politice a PNL în Parlamentul European, este pe cale să o rezolve tot un primar liberal din România, care a contestat în justiție hotărârile Congresului, luate prin derogare de la statut, și chiar a câștigat fondul la Tribunalul Bucureşti, la începutul lunii septembrie. Astfel, devine ilegală alegerea lui Klaus Iohannis ca președinte al PNL și candidat al acestui partid la alegerile prezidențiale. Aceasta cred eu că este explicația candidaturii de ultim moment a lui Teodor Meleșcanu, un liberal cu ștate vechi, ca variantă de rezervă în cazul în care justiția va statua definitiv că Iohannis nu are dreptul legal să candideze din partea PNL. Bineînțeles că ar putea să candideze independent. Oricum ar fi, eu cred că liberalii vor afla că nu se face primăvară cu o floare. Și nici cu două. Tot respectul pentru ceea ce a realizat Klaus Iohannis ca primar al Sibiului și pentru faptul că e una dintre cele mai apreciate personalități din țară. Din păcate însă, fără să-i fac un proces de intenție (în definitiv e treaba lor, a liberalilor!), intrarea lui în PNL a coincis cu transformarea acestuia într-un partid foarte labil politic.
Este foarte probabil ca acest comportament haotic al PNL să îl ajute indirect pe Victor Ponta să câștige lejer alegerile, fie din primul tur, fie în turul doi, cam cum a făcut-o Iliescu în anul 2000 în disputa cu Vadim Tudor. În afară de asta, prin schimbările lor de direcție, liberalii îi dau practic cale liberă actualului liberal-reformator Tăriceanu, pentru postul de premier. Prietenii știu de ce.
Denis Grigorescu
