# Arhiepiscopia susţine că nu sunt probe pentru adulterul preotului Grecu (stânga) Poftim probe, mai jos! # Declaraţii incendiare din dosarul de divorţ al preotului de la biserica din Expo Parc # Martora R.A.I.: „În timpul căsătoriei părţilor, când mergeam acasă la ei, la Teiu, am întreţinut relaţii intime cu pârâtul”
În 2016, preoteasa Monica Grecu a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a preotului Nicolae Grecu. Iar Judecătoria Pitești a dispus un an mai târziu acest lucru, pe 12 octombrie 2017. Anume desfacerea căsătoriei, revenirea la numele purtat de soție anterior căsătoriei (Corbescu) și stabilirea domiciliului pentru cei doi copii la mamă. În plus, preotul de la biserica din Expo Parc Pitești a fost obligat și la plata pensiei alimentare pentru minorii rezultați din căsătorie. Deși preotul Grecu a făcut apel la Tribunalul Argeș, acesta a deliberat în iunie 2018, menținând sentința Judecătoriei Pitești conform căreia divorțul a fost pronunțat din culpa exclusivă a parohului. În sentință se mai subliniază și că preotul a refuzat să răspundă la interogatoriul dispus de instanță. Că tot a susținut Arhiepiscopia, în ediția trecută a ziarului nostru, că fosta preoteasă n-a putut proba acuzațiile de adulter și violență conjugală, vă prezentăm în continuare două declarații incendiare de martori (mai precis, martore) din proces.

Prima martoră: „Această relație a mea cu pârâtul a durat câțiva ani…”

Iată ce a declarat în instanță pe 7 septembrie 2017 martora R.A.I., vecină, la Teiu, cu familia Grecu: “Mergeam des în casa părților, pentru că eram moașa băiețelului. Menționez că asta este o tradiție la țară. Dacă aveam timp, mergeam și de mai multe ori pe zi, dacă nu, odată pe săptămână sau cum aveam timp. Mergeam la domiciliul reclamantei și când aceasta nu era acasă. Între mine și pârât (preotul Grecu, n.red.) au fost și relații apropiate. În timpul căsătoriei părților, când mergeam acasă la ei, la Teiu, așa cum am arătat, am întreținut relații intime cu pârâtul. Această relație a durat câțiva ani, nu știu exact să vă spun cât. Eu mi-am văzut de viața mea, din 2011 nu mai am nicio legătură cu pârâtul. I-am spus reclamantei despre relația pe care am avut-o cu pârâtul, deoarece am considerat că este mai bine să știe adevărul. Prin 2011-2012 i-am mărturisit despre această relație. Am văzut atunci când pârâtul se comporta urât, o bătea și îi vorbea urât reclamantei. Am auzit cum acesta o înjura. Am văzut mai multe episoade în care pârâtul se comporta urât față de reclamantă. Pur și simplu, din lucruri mărunte, pârâtul devenea recalcitrant. Am văzut cum pârâtul a lovit-o pe reclamantă cu palma peste față. Nu îmi amintesc în concret de ce a procedat în acest fel. Despre episodul cu furca știu doar că reclamanta mi-a povestit că soțul a înțepat-o cu furca. Știu că reclamanta a fost internată din cauza acelei lovituri, familia și vecinii știau că ar fi căzut, pentru că așa au spus reclamanta și pârâtul. Ulterior însă, am aflat adevărul povestit de reclamantă. Am putut vedea că reclamantei îi este frică de pârât, deoarece aceasta tremura și plângea. După ce părțile s-au mutat la oraș, i-am vizitat mai rar. Din câte știu, și după această mutare pârâtul și-a menținut comportamentul, fiind la fel de agresiv. În urmă cu 2-3 ani, am fost în vizită la reclamantă și pârât împreună cu actualul meu soț, era de Sf. Ion. În concret, sunt 3 ani de atunci. De față erau și prieteni ai pârâtului. Țin minte că pârâtul s-a enervat și a aruncat cu paharul de țuică spre reclamantă. Din câte îmi amintesc eu, reclamanta venea cu ceva de la bucătărie ca să servească și nu a făcut nimic ca să genereze un astfel de comportament. Știu că episoadele violente aveau loc și de față cu copiii. La aceste episoade violente se întâmpla să mai fie și copiii de față…”

A doua martoră: „Copilul mi-a confirmat că pârâtul a lovit-o pe reclamantă cu crucea în cap”

Iată și declarația celei de-a doua martore, B.A.M., în ședința publică din data de 5 octombrie 2017, la Judecătoria Pitești: „Cam acum un an sau un an și jumătate, am mers să îi duc reclamantei niște haine. Am observat că aceasta era foarte reticentă cu privire la vizita mea, însă i-am explicat că nu pot să merg la altă dată. Când am ajuns la locuința părților, am constatat că hainele reclamantei erau împrăștiate în toată casa, iar la intrare am văzut că peste niște haine erau resturi de fursecuri care păreau zdrobite. De asemenea, unul din copii, băiatul, era foarte agitat. Reclamanta mi-a povestit că a avut un episod urât cu pârâtul cu o seară înainte, ocazie cu care acesta a lovit-o cu crucea în cap și a tras-o de păr. Menționez că acest lucru mi-a fost confirmat și de către minor”.

Declarație comună de împăcare și pentru stoparea bătăilor

La un moment dat, soții Grecu au semnat o declarație prin care Monica, de dragul copiilor, dar și la rugămințile soțului, pentru a nu-i fi distrusă cariera acestuia, se angaja să conviețuiască formal alături de el. În documentul scris de mână și semnat de cei doi soți în prezența notarului Irina Crăciun, care a semnat și ea, este zugrăvit climatul conjugal violent. Preoteasa a impus următoarele condiții, pe care, cu timpul, soțul nu le-a mai respectat:
„Să mă respecte, având un limbaj civilizat, conform meseriei pe care o exercită, nemaifolosind injurii și limbajul suburban cu care este obișnuit.
Să nu mai ridice mâna asupra mea, să nu mai exercite niciun fel de violență fizică, psihică sau de limbaj.
Sunt excluse orice fel de atingeri, intimități și orice ar avea legătură cu dragostea unor persoane care se respectă și se ajută reciproc. Nu este cazul aici.
Va dormi în cameră separată, niciodată cu mine.
Se va ocupa de problemele financiare, rate, bănci, cheltuielile casei și întreținerea copiilor.
Voi avea, cum este și normal, o viață socială, fără a fi trasă la răspundere”.