M-am bucurat săptămâna trecută când am aflat că noul primar Sorin Apostoliceanu a luat decizia de a desființa acel podium jenant pe care stăteau oficialitățile la Simfonia Lalelelor de prea mulți ani și aplaudau mecanic sute de copii îmbrăcați sumar, ca într-o prelungire second-hand a defilărilor din comunism. E o schimbare de care Simfonia Lalelelor și Piteștiul aveau nevoie. E una dintre miile de schimbări pe care mi le doresc în orașul în care m-am născut și în care trăiesc, oraș de care sunt atașat pe termen nelimitat. Iar Piteștiul merită alt viitor. Pentru că ”orânduirile” din ultimele două decenii au adus prea puțin progres în oraș. Au adus, în schimb, haos urbanistic, hectare întregi de spații verzi făcute una cu pământul, zeci de magazine second-hand, sute de săli de jocuri de noroc (un Las Vegas de mâna a treia, nu?), oficiali corupți sau care fac sluj prea des în fața a zeci de oameni de afaceri, funcționari cu proaste maniere în relația cu funcționarii și multe altele.
Da, Piteștiul merită un altfel de viitor. Pentru că deocamdată – și aici îl parafrazez din nou pe același primar Apostoliceanu – Piteștiul e cu zeci de ani ca dezvoltare în urma unor orașe precum Brașov, Sibiu, Iași sau Alba-Iulia. De ani de zile, la Pitești nu a mai venit un investitor major și mă refer aici la o investiție de la zero de cel puțin 5 milioane euro.
Nu știu alții ce cred, dar eu, când mă uit la compostoarele vechi de zeci de ani din autobuzele din Pitești, asociez imaginea asta cu înapoiere urbană și atât.
Îmi place prea puțin ce văd când mă plimb prin Pitești. Nu îmi plac proiectele cu fonduri europene de zeci de milioane de euro făcute prost cât cuprinde, de la proiectul de regenerare urbană și până la reabilitarea în bătaie de joc a podului de peste Râul Doamnei.
Să nu credeți însă că sunt cârcotaș 100%. Nu, sunt doar un critic motivat. Pentru că îmi pasă de orașul meu. De orașul nostru.
Sunt motive de optimism, fără îndoială. Primăria Pitești a depus săptămâna trecută mai multe proiecte ambițioase pentru atragerea de fonduri nerambursabile, de la modernizarea transportului în comun și până la realizarea a două noi parcuri în Lunca Argeșului. Pe hârtie, totul sună foarte bine. Dacă vor fi implementate fără sincope și favoritisme, va fi un mare plus pentru Pitești.
Îl văd entuziast – și nu e deloc rău – pe noul primar al Piteștiului. Și îmi permit să îi dau două sfaturi. Primul ar fi ca în proiectele sale să consulte și oameni din afara Primăriei, să coopteze în echipe și oameni cu idei din societate. Al doilea sfat: ar fi interesant și util ca feedback ca, o dată pe săptămână, fie și pentru o oră, să meargă prin cartierele Piteștiului în ”civil” și să stea de vorbă cu oamenii, să le asculte nemulțumirile și sugestiile și să le aplice acolo unde e cazul.
O să închei acest editorial într-o notă optimistă, notă inspirată de o imagine superbă. Am văzut duminica trecută în Parcul Lunca Argeșului mii de oameni care făceau sport. Fie alergau, fie erau pe role, biciclete sau trotinete. Făceau mișcare. Toată lumea se simțea bine. Și imaginea asta dinamică și tonifiantă m-a încărcat cu energie și m-a făcut să mă gândesc la un parc dintr-un oraș din Vest. Și Piteștiul ar putea arăta peste câțiva ani ca un oraș din Vest. Cu tot mai mulți oameni implicați în și pentru comunitate și cu proiecte aplicate. Viitorul a început deja.
