În ultimii ani, Alexandru Florian a cerut (dar fără succes) ca numele unor străzi, școli care poartă numele unor mari români care au fost de extrema-dreaptă în perioada interbelică (Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Radu Gyr, Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu etc.) să fie schimbate, din motive politice.
Or, dacă au busturi/statui, să fie demolate. Dar un Radu Gyr a înființat Teatrul evreiesc de stat din București, iar un Emil Cioran a reușit ceva imposibil: să obțină eliberarea din lagărul de la Auschwitz a scriitorului B. Fundoianu.
Piteștenii au dat dovadă de mare toleranță în privința evreilor. Mai mult, le-a luat apărarea. Rândurile de mai jos îi sunt dedicate lui Alexandru Florian, spre știință.
Astfel, la 28 iulie 1941, prefectul județului Argeș, colonelul Traian Cerchez, a dat ordin Poliției orașului Pitești să ia măsuri, dacă e cazul, în privința plății muncii evreilor piteșteni:
„Am onoare a vă face cunoscut, spre ştiinţă, că evreii care sunt puşi la munci vor fi plătiţi în raport cu munca ce o prestează. Dacă merită 120, 150, 180 lei pe zi, să li se dea aşa cum se dă la toată lumea.
Munca lor nu trebuie să fie sursă de îmbogăţire pentru proprietari. Proprietarii vor fi obligaţi să-i primească, dar nu trebuie ca ei să încaseze diferenţă între ceea ce se cuvine să se dea evreilor şi ceea ce li se dă.
Acea diferenţă va trebui să aparţină evreului şi din ea trebuie să se îmbrace, să se încalţe, să trăiască la iarnă, când nu va mai fi de lucru.”
Se vede de aici că mai erau și proprietari care căutau să profite de faptul că în Europa hitleristă evreii, în caz că nu erau trimiși în lagăre de muncă și exterminare, erau total discriminați.
Iată că, la Pitești, un prefect, un colonel, spre cinstea sa, în plin regim antonescian, are grijă ca salariile evreilor să fie aidoma cu ale românilor.
Citește și Viaţa culturală argeşeană la 1950
Citește și Modelul ARO M 461, succes în Columbia şi ARO 10 modificat cu interior de Mercedes-Benz
0 Comentarii