Abia se împlinea un an de la instaurarea regimului „democrat-popular” în România şi comuniştii treceau la schimbarea formelor de conducere locale, prin instituirea Comisiilor provizorii. Noul aparat de conducere funcţiona la adăpostul Partidului Comunist şi sub supravegherea strictă a organelor de represiune (Securitate şi Miliţie). În mediul rural, noile structuri de putere aveau, printre altele, misiunea de a iniţia procesul de „socializare a agriculturii”, care nu se putea face fără reprezentanţii Bisericii văzuţi ca vârfuri ale intelectualităţii cu influenţă în rândul ţărănimii.
Din aceste motive, prin Comisiile provizorii puterea comunistă a trecut la o campanie de şicanare şi denigrare a Bisericii, astfel încât slujitorii odată îngenuncheaţi să fie mai uşor de instrumentalizat în procesul de colectivizare. Se făceau presiuni pentru schimbarea protopopilor cu unii agreaţi de către organele de partid locale şi care să colaboreze cu Securitatea, se săvârşeau acte de intimidare în mănăstirile care deţineau proprietăţi funciare şi se operau arestări pentru cele mai mici atitudini ostile la adresa regimului. Aşa s-a întâmplat în cazul clericilor Alexandru Pintiescu din Bascov şi Efrem Micloşeanu din Bădeni, judeţul Argeş.
Începând cu martie 1949, Pintiescu ar fi purces la reorganizarea fostei filiale a PNŢ-Bascov
Alexandru Pintiescu s-a născut la 5 februarie 1910 în familia preotului Pavel Pintiescu din Alexandreni, judeţul Tighina. După absolvirea Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, la 15 martie 1940 a fost numit preot la Parohia Cişia, judeţul Ismail. La 27 iunie 1940 se refugiază în ţară, ajungând să slujească la Parohia Şilindia, judeţul Arad. La 1 octombrie 1940 revine la parohia sa din Basarabia, unde însă va sluji doar până în august 1944, când se va refugia din nou. Este preot până în decembrie 1944 la parohia argeşeană Găvana, pentru ca din aprilie 1945 să fie numit la Bascov. La 15 august 1949 este arestat de Securitate. A fost acuzat în ancheta Securităţii că, împreună cu alţi şapte arestaţi, începând cu martie 1949 ar fi purces la reorganizarea fostei filiale a PNŢ-Bascov. De asemenea, la o predică în biserică, preotul Pintiescu ar fi spus că „sub regimul actual cetăţeanul nu mai este stăpân nici pe pământul de sub casă şi că în curând acest regim va cădea”. În realitate, Pintiescu se întâlnea frecvent cu alţi intelectuali din Bascov, foşti membri ţărănişti, şi discutau problemele cu care se confruntau, mai ales datorate provocărilor venite dinspre autorităţile statului. De pildă, în aprilie 1949, preotul Pintiescu şi învăţătorul Constantin Marinescu au iniţiat în biserică o chetă pentru strângerea de bani care să substituie salariul cântăreţului bisericesc, după ce acesta fusese destituit din funcţie în urma unei decizii a Ministerului Cultelor. În anchetă, preotul Pintiescu era caracterizat astfel: „Inteligent, viclean, dârz şi puţin sincer”. Prin Sentinţa nr. 739 din 22 septembrie 1950 a Tribunalului Militar Craiova, preotul Pintiescu a fost condamnat la 1 an şi 2 luni închisoare corecţională, pentru delictul de „instigare publică”.
În timpul guvernării naţional-legionare, Micloșeanu este numit primar al Stoeneştiului
Părintele Efrem Micloşeanu s-a născut la 28 ianuarie 1916 în Micloşani, judeţul Muscel (astăzi Dâmboviţa). După absolvirea Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, a primit darul preoţiei, ajungând să slujească în apropierea satului natal, în Parohia Bădeni, comuna Stoeneşti, judeţul Muscel. La cererea profesorului de limba latină Paul Găleşanu, liderul mişcării legionare din judeţul Muscel, în 1940 părintele Micloşeanu acceptă să se implice în această organizaţie. De altfel, în timpul guvernării naţional-legionare, părintele este numit primar al localităţii Stoeneşti. În timpul rebeliunii legionare, în calitate de primar, este chemat prin mesaj telefonic de către prefectul Găleşanu să strângă un grup de legionari şi să meargă la Câmpulung pentru „apărarea” sediului Prefecturii. Preotul Micloşeanu nu se opreşte la Câmpulung, ci merge mai departe, la Rucăr, unde tatăl său suferise un accident mortal. După evenimentele din ianuarie 1941, părintele Micloşeanu este anchetat şi judecat în justiţia militară, dar achitat. În mod evident că un astfel de trecut în arhivele organelor de ordine aveau să-i creeze mari neajunsuri preotului Micloşeanu. Încă din perioada antonesciană era văzut ca un potenţial adversar, dispus oricând să participe la o răsturnare a regimului. La fel avea să fie considerat şi după august 1944. În noiembrie 1944 este reţinut pentru a fi internat în lagăr, însă este eliberat la puţin timp. În timpul regimului comunist este permanent urmărit de Securitate. În al doilea val de arestări se produce inevitabilul. La 17 octombrie 1959, este arestat de Securitatea Regiunii Piteşti şi trimis în anchetă. Este interogat asupra trecutului politic din vremea guvernării legionare, activitate care, potrivit anchetatorilor, ar fi fost continuată de preotul Micloşeanu după 23 august 1944. Părintele nu şi-a asumat scenariul anchetatorilor construit la ordin politic, în schimb a recunoscut o parte din afirmaţiile reproduse de către martorii acuzării. El ar fi spus că „în RPR este nevoie de mai multă libertate” sau „se doreşte desfiinţarea Bisericii” şi altele, afirmaţii pe care le-ar fi făcut în diverse ocazii. Prin Sentinţa nr. 240 din 26 mai 1960 a Tribunalului Militar Craiova a fost condamnat la 7 ani închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Piteşti (octombrie 1959), Jilava (noiembrie 1960, în tranzit) şi Aiud (decembrie 1960). La Aiud, în iunie 1962, a fost declarat „inapt pentru muncă” şi a suferit mai multe pedepse, care au totalizat 12 zile de izolare (din cele consemnate în actele penale). De pildă, a fost pedepsit cu două zile de izolare, pentru că jucase şah (3 ianuarie 1961) sau pentru că bătuse alfabetul Morse în ţeava caloriferului. La 13 aprilie 1964 a fost eliberat din penitenciarul Aiud.
