# Exclusivitate. ”Procesul primelor de murături” a ajuns la CEDO. Schimbare de situație în războiul în care 2.547 de foști și actuali salariați de la Arpechim îl duc în justiție cu OMV Petrom pentru cele două sporuri pe care aceștia le revendică de la angajator și care, însumat, se ridică la mai multe milioane de euro. Prin faptul că OMV a fost apărată de Casa de avocatură „Zamfirescu-Racoți-Predoiu” a fostului ministru PDL al justiției, Cătălin Predoiu, angajații Arpechim au făcut în această lună plângere la CEDO împotriva statului român, considerând că instanțele din România au judecat părtinitor cazul. Despăgubirile cerute se ridică la colosala sumă de 44.572.500 euro. În documentul adresat CEDO și din care vă prezentăm în exclusivitate cele mai importante fragmente, reclamanții de la Arpechim au sesizat printre altele lipsa unui proces echitabil şi nerespectarea dreptului de proprietate prin îngrădirea beneficiilor bănești în calitate de salariat.
Salariații au descoperit întâmplător că nu li se acordaseră cele două sporuri
După cum se știe, în 2008 salariații Arpechim au descoperit, pur întâmplător, că după ce societatea fusese inclusă în cadrul SNP-Petrom, în octombrie 1997, lor nu li se acordaseră la salarii cele două sporuri, de aprovizionare toamnă-iarnă (așa-numita primă de murături) și de gaze, pe care le aveau toți ceilalți angajați ai SNP. Practic, treaba s-a descoperit foarte târziu, abia după ce o salariată a făcut rost de niște acte pe această temă, a intentat proces pentru drepturile neacordate, pe care l-a câștigat. Cu acest exemplu la îndemână, salariații Arpechim s-au unit și, prin intermediul avocatului Lică Stănescu din Baroul Argeș (între timp decedat), au demarat acțiunea judecătorească pentru recuperarea sumelor pe care nu le primiseră. Așa au ajuns toți cei 2.547 de oameni parte în proces. Salariații n-au cerut toți banii, începând din 1997, adică de la intrarea Arpechim în SNP, ci doar primele neacordate în perioada 2005-2008. Iar începutul procesului a fost plin de speranțe pentru angajații Arpechim. Asta după ce, la începutul anului 2009, Tribunalul Argeș le-a dat dreptate, printr-o hotărâre definitivă și executorie, prin care a decis plata primelor respective de către OMV-Petrom, actualul proprietar al Arpechim.
Însă împotriva acestei sentințe civile a fost declarat recurs de către OMV PETROM și astfel dosarul a fost înaintat instanței competente, respectiv la Curtea de Apel Pitești.
După cum se spune în plângerea trimisă la Strasbourg, ”S.C. OMV PETROM S.A a cerut Înaltei Curți de Casație și Justiție strămutarea dosarului de la Curtea de Apel Pitești, iar din motive netemeinice acest dosar a fost strămutat la Curtea de Apel Brașov unde era binecunoscută opinia acestei instanțe, în sensul că acești magistrați respingeau cererile ce aveau ca obiect drepturile bănești solicitate de salariații S.C. OMV PETROM S.A. Aici au început și neregulile din dosarul de recurs, în sensul că nu s-a îndeplinit procedura legală de citare cu noi, majoritatea intimaților-reclamanți, deși nu am fost reprezentați legal de niciun avocat ales. Astfel, în fața instanței de fond noi am fost reprezentați în temeiul unui contract de asistență juridică, de domnul avocat Stănescu Ion. În recurs, domnul avocat Stănescu Ion a încheiat însă contract de asistență juridică numai cu patru dintre reclamanți, singurii pe care i-a putut reprezenta și printre care noi nu ne numărăm. ”
Avocații au reprezentat doar câțiva salariați
În octombrie 2011, avocatul Stănescu a încetat din viață, iar în februarie 2012 Consiliul Baroului Argeș i-a desemnat pe copiii acestuia, avocații Stănescu Ion Liviu și Stănciulescu Luiza, să preia cauzele în care fusese angajat tatăl lor. Însă acesta nu reprezentase decât patru dintre cei peste 2.500 de salariați.
Cu toate acestea, în dispozitivul încheierii din 5 martie 2012 instanța, pe baza hotărârii Consiliului Baroului Argeş “apreciază că cei doi avocați menţionati sunt mandatați să reprezinte în cauză părțile reclamante, menținându-se dispozițiile din încheierea Ședinței publice din data de 26.04.2010″.
Fără să citeze miile de reclamanți, nici măcar prin afișare la ușa instanței, aceasta a acordat un nou termen pe 23 aprilie 2012, când recursul a fost dezbătut în fond. Iar cei doi noi avocați au reprezentat doar opt intimați-reclamanți.
”Hotărârea instanței de judecată este profund nelegală în primul rând din cauza faptului că aceasta a fost dată cu încălcarea legii, în sensul că fără citarea legală a părților din dosar nu se putea trece la judecarea cauzei. În al doilea rând această sentință este nelegală datorită faptului că instanța de judecată a interpretat greșit actele deduse judecății și și-a motivat hotărârea doar pe susținerile recurentei S.C. OMV PETROM S.A.”, se spune în plângerea trimisă la CEDO de către salariații Arpechim.
Reclamanții au sesizat la Strasbourg și faptul că, de-a lungul timpului, a existat o practică neunitară a completelor de judecată din România, privitoare la diferite drepturi acordate de către recurenta S.C. OMV PETROM S.A.: ”Astfel, unele complete de judecată admit doar parțial acțiunile și acordă doar suplimentul salarial pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, altele resping în totalitate acțiunea, însă unele complete de judecată admit în totalitate acțiunile formulate și stabilesc faptul că aceste drepturi nu au fost incluse în salariul de bază.”
”Cât despre termenul rezonabil cerut de Convenţie pentru soluţionarea cauzei, urmează să constataţi că acesta a fost pur şi simplu ignorat de instanţele naţionale, care au trenat dosarul pe rol timp de peste trei ani numai în faza de recurs, fără ca dreptul petenților să fie satisfăcut”, spun foștii și actualii salariați de la Arpechim. Depăşirea termenului rezonabil al procedurilor este unul dintre cele mai frecvente capete de cerere invocate de reclamanţi în faţa Curţii Europene, deoarece, în mod constant, instanţele naţionale tergiversează în mod nejustificat soluţionarea dosarelor, aducând grave prejudicii petenţilor, fapt care atrage aplicarea sancţiunilor corespunzătoare de către Curte.
Se cer despăgubiri de 17.500 euro pentru fiecare fost și actual salariat
Iată și care sunt pretențiile bănești cerute de către cei de la Arpechim:
Pentru încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţie şi a art. 1 paragraful 1 din Protocolul Adiţional la Convenţie, semnat la Paris la data de 20.03.1952, vizând lipsa unui proces echitabil şi nerespectarea dreptului de proprietate prin îngrădirea beneficiilor bănești în calitate de salariat, aceștia solicită obligarea Statului Român la plata sumei de 10.000 Euro pentru fiecare petiționar, actualizat potrivit inflaţiei, ca urmare a faptului că au fost lipsiți abuziv de drepturile lor bănești în calitate de salariați ori de foști salariați ai S.C. OMV PETROM S.A, drepturi pentru care au solicitat reconstituirea.
Pentru încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţie referitor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, solicită obligarea Statului Român la plata sumei de 5.000 Euro pentru fiecare petiționar, reprezentând daune compensatorii, morale, psihice şi fizice pentru stresul şi disconfortul suferit prin presiunile justiției, avocaților și executorilor judecătorești, menționând că o parte dintre reclamanți au decedat la anunțul concedierii, cât și a datoriilor către OMV Petrom.
De asemenea, foștii și actualii salariați solicită Statului Român câte 2500 euro pentru fiecare reclamant, în calitatea sa de acționar majoritar în anul 1998, dar acționar și în continuare la OMV Petrom în procent de 20%.
Riscă să rămână fără case, după ce au încasat prime de 190 milioane lei vechi
Ceea ce părea la început o acțiune comună, pentru repararea unei nedreptăți, s-a transformat până la urmă într-un coșmar pe care-l trăiesc cei peste 2.500 de oameni implicați. Mulți dintre ei ajunși deja șomeri și puși în pericolul să rămână fără case, fără nimic din agoniseala lor, după ce întreg procesul, răsfirat prin toată țara, Pitești, Bacău, Brașov, se îndreaptă amenințător spre executarea silită, cu niște sume exorbitante, a celor care au crezut că o situație strâmbă se poate îndrepta printr-o justiție dreaptă. Începutul procesului a fost plin de speranțe pentru salariați. Asta după ce, la începutul lui 2009, Tribunalul Argeș le-a dat dreptate, printr-o hotărâre definitivă și executorie, prin care a decis plata primelor respective de către OMV-Petrom, actualul patron al Arpechim. Mai mult, văzându-se cu decizia favorabilă în mână, salariații au demarat și procedurile de punere în executare a sentinței. Până aici, toate bune, frumoase și bănoase pentru salariații Arpechim, care aveau să încaseze, prin intermediul executorilor, primele pierdute, o medie de circa 190 milioane lei vechi/salariat. Ceea ce, fiind vorba de mai bine de 2.500 de oameni, bate spre 12 milioane de euro. O miză consistentă și pentru colosul OMV-Petrom, ai cărui șefi, văzând gaura serioasă din conturi, au trecut la contraatac.
Fostul ministru Predoiu, avocatul Petrom
În disputa cu salariații, OMV-Petrom n-a uzat deloc de finețuri. Ba dimpotrivă, după încasarea banilor, cei implicați în proces au primit niște scrisori, semnate atât de reprezentantul patronatului, cât și de liderii sindicali, printre care și celebrul Liviu Luca, prin care li se cerea returnarea sumelor primite, sub diverse pretexte. În paralel, văzând că a pierdut prima rundă, OMV-Petrom a decis să schimbe tactica și la proces. Așa se face că, printr-un recurs înaintat la Curtea de Apel Pitești, despre care salariații cu care am vorbit nici nu știu măcar dacă a fost depus în termen, compania a apelat la asistența juridică oferită de Casa de avocatură „Zamfirescu-Racoți-Predoiu”. Predoiu fiind nimeni altul decât Cătălin Predoiu, ministrul de atunci al Justiției, iar Călin Zamfirescu, socrul acestuia. Altfel spus, la recurs, Petrom-ul a ieșit cu artileria grea în apărare. Dovadă că, nemulțumiți probabil de judecătorii din Pitești, avocații Casei ZRP au făcut cerere de strămutare a procesului la ÎCCJ, care le-a aprobat prompt cererea, întreaga cauză ajungând spre judecare la Curtea de Apel Brașov. După amânări și suspendări de circa un an și jumătate, timp în care a murit de cancer și avocatul salariaților, Lică Stănescu, instanța a admis, în cele din urmă, recursul Petrom. Incredibil, dar decizia s-a pronunțat fără citarea salariaților. Necitați în instanță și în absența unui avocat care să-i apere, angajații s-au transformat în victime sigure. Dovadă că, fără să le admită nicio cerere, instanța din Brașov a lovit necruțător, admițând recursul OMV-Petrom. Ceea ce a întors situația cu 180 de grade, în defavoarea celor 2.547 de salariați Arpechim.
Salarii majorate pentru nişte angajaţi… neangajaţi încă
Instanța din Brașov a luat în considerare, în motivarea deciziei, faptul că acele prime de murături și de gaze solicitate de salariați ar fi fost, de fapt, incluse, încă de la 1 iunie 1997, în salariile angajaților SNP-Petrom, devenită OMV-Petrom după privatizare. Lucru de-a dreptul absurd, câtă vreme includerea Arpechim în SNP-Petrom a avut loc abia la finele lunii octombrie 1997, deci la 5 luni după ce s-a pretins că salariații piteșteni ar fi primit deja primele respective, prin includere în salariu. Adică pe când nici măcar nu erau… angajați la SNP-Petrom. În realitate, și asta se subliniază și în plângerea adresată CEDO, oamenii din Arpechim nu primiseră nicio majorare de salariu, în afara indexărilor stabilite pentru toată lumea prin hotărâre de guvern, iar acest fapt se poate constata cu ușurință. Comparând mențiunile din carnetele de muncă ale celorlalți salariați Petrom din acea vreme, care au stipulate distinct majorările ce vizează sporurile respective, cu mențiunile din carnetele de muncă ale celor din Arpechim, care n-au cuprinse decât majorările decise de Guvern în toate sectoarele de stat, datorate inflației, și nici măcar acelea acordate în întregime. De altfel, există și expertize autorizate care probează că dreptatea este de partea salariaților. Dar, deși dovezile că oamenilor nu li se inclusese niciun spor în salariu erau evidente, instanța de judecată a trecut ca tăvălugul peste ele, întorcând decizia în favoarea celui puternic, adică a OMV-Petrom și a Casei de avocați ZRP, a fostului ministru al Justiției, Cătălin Predoiu.
După cele petrecute la Curtea de Apel Brașov, situația a devenit și mai tulbure pentru cei peste 2.500 de salariați. Care n-au mai avut decât două căi extraordinare de atac, aflate la această dată în plină derulare: revizuirea deciziei și contestația în anulare. Rămași fără avocat, grupul acestora a început să se divizeze și, grupuri-grupulețe, s-au orientat către diverși avocați, după preferințe, astfel că s-au formulat mai multe serii de revizuiri și contestații în anulare, solicitându-se totodată și strămutarea acestora, la alte instanțe decât cea din Brașov, care dăduse cu barda în favoarea Petrom. Și, ce să vezi! Procesele au început să se răspândească precum sărăcia prin toată țara, fie la Bacău, fie la Târgu Mureș, fie la Ploiești, fie tot la… Brașov, pentru cei mai puțin norocoși, ale căror cereri de strămutare n-au fost admise. Colac peste pupăză, văzând că procesele încep să i se alinieze favorabil, OMV-Petrom a început deja să inițieze acțiuni de întoarcere a executărilor făcute de salariați, pentru recuperarea banilor plătiți anterior acestora.
Mega-procesul cu salariații Arpechim a devenit mega-afacere pentru avocați și executori
Cu procesul orientat din ce în ce mai amenințător în defavoarea lor, cei 2.547 de salariați sunt cuprinși de disperare. Ținte predilecte pentru disponibilizare, deși mulți s-au trezit șomeri soț și soție la un loc, cu banii dijmuiți de hoardele de experți, executori și avocați care le-au subțiat punga, ei stau acum cu frica în sân că vor trebui să dea înapoi nu numai toți banii de prime pe care i-au încasat după prima sentință, dar și sume duble sau chiar triple, dacă se va stabili cumva în instanță că au fost trecuți pe listele mai multor executori. De altfel, drama pe care o trăiește mulțimea acestor oameni a reprezentat, cum era de așteptat, o sursă grasă de profit pentru alții. O mega-afacere. Toate taxele și comisioanele plătite de nefericiții salariați au fost calculate pe persoană, ridicându-se în total la peste 7,5 miliarde lei vechi onorariu pentru avocatul din prima instanță. De partea cealaltă, executorii au fost și mai buni la calcule. Ei au luat, din câte am aflat, de la fiecare mușteriu sume cuprinse între 35 și 50 de milioane din sumele recuperate pentru salariați. Înmulțiți cu 2500 și aflați cu cât s-au îmbogățit și executorii.
Material realizat de Denis Grigorescu
