Aceasta este, după părerea mea, chintesența soluției, unice, pe care o au în acest moment guvernanții liberali, în frunte cu cine cred ei că este în fruntea lor. Trebuie obligatoriu un echilibru în veniturile populației, însă e evident mai bine să crească salariile și pensiile mici la nivelul celor mari, decât să scadă cele mari la nivelul celor mici. Pare cam de Gâgă, dar nu e simplu. În ciuda campaniei, mai pe față – mai pe dos, pentru reducerea salariilor și pensiilor „nesimțite”, eu cred că ar fi o mare eroare pentru liberali să-i asculte pe acești sfătuitori. Sfătuitori care pot fi ei înșiși în eroare sau pot fi de rea-credință și în realitate abia să aștepte ca liberalii să reducă pensiile și salariile ca imediat să le lipească o etichetă negativă, de care apoi va fi foarte greu să scape. E cald încă și binecunoscut cazul PDL-ului și al președintelui Băsescu. Partidul, ca să scape de etichetă, a fost nevoit să se ascundă, să dispară, iar politicianul Băsescu a reușit o rebranduire aproape miraculoasă.
Doctrinar vorbind, PSD-ul și-a făcut treaba, adică a majorat veniturile pentru bugetari și pensionari, în ideea că acesta este și va rămâne electoratul de bază al partidului. O mișcare inteligentă din punct de vedere ideologic, care încă nu și-a arătat pe deplin toate roadele. Cu toate fierberile interne actuale, care fac să nu se vadă prea bine adevărul, PSD s-a modernizat într-un fel aproape insesizabil și din acest motiv chiar surprinzător.
În opinia mea, PSD-ul actual s-a despărțit – ce-i drept, pe blat – de doctrina partidului de mase, partidul întregului popor. Deja se întrevede momentul când baronii, câți mai sunt, vor deveni istorie. Mișcarea inteligentă a PSD-ului de a fideliza electoratul format de bugetari nu și-a arătat pe deplin roadele pentru că acest electorat nu este deloc omogen. O parte destul de mare e alcătuită din pile, nepoți sau amante, care fie nu au nimic în cap, fie cred că munca la stat e necesară doar ca o trambulină pentru a „reuși” în viață, adică să dea tunul cel mare. Așa că PSD-ul încă trebuie să-și constituie acest electorat de stânga.
Cum-necum, jumătate de treabă a fost făcută, adică o mare parte dintre cei care sunt, teoretic, ai stângii doctrinare, au salarii și pensii cu care nu se fac de râs într-o discuție cu omologi din Grecia, Spania sau Franța. Sunt bugetari din multe țări europene care îi invidiază pe cei din România, ceea ce nu e rău deloc.
Ce ne facem însă cu cealaltă jumătate de treabă, încă nefăcută, a electoratului de dreapta, al celor care muncesc în sistemul privat și au printre cele mai mici venituri din Uniunea Europeană? Și aceștia sunt tot români și n-ar fi rău deloc să fie și ei invidiați de colegii europeni pentru veniturile obținute, poate chiar din acest mandat al liberalilor. Partea din treabă care a rămas nefăcută vine acum firesc, aproape ca o obligație, în sarcina guvernanților de dreapta actuali, liberalii.
În încheiere, tot doctrinar vorbind, ca să ajung de unde am plecat, PSD, partid de stânga, a rezolvat problema cu salariile și pensiile electoratului de stânga, urmează obligatoriu ca PNL, partid de dreapta, să rezolve problema salariilor și pensiilor electoratului de dreapta.
Cristian VASILE
P.S. Cu privire la soarta altui segment de populație relativ important, atârnătorii, asfaltangiii și furnizorii de tot ce le-au spus părinții lor în copilărie să nu facă, părerea mea e ca partidele să nu-și facă nicio grijă și nicio speranță, că aceștia vor avea singuri grijă de soarta lor.
