„Se vedea, din depărtare, un motel care avea şi la bază, şi de jur împrejur numai gunoaie. Mi-a fost ruşine că sunt director la Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului când am văzut acele vagoane de gunoaie chiar la intrarea în Argeş, cum vii dinspre Braşov. Din păcate, anumite lucruri au încurajat acest fenomen. Dacă vă aduceţi aminte, la un moment dat au existat nişte depozite de deşeuri neconforme. S-au luat măsuri şi acestea au fost desfiinţate, însă nu s-a avut în vedere că poate nu toate primăriile vor asigura platforme de gunoi, aşa că oamenii au aruncat pe unde au putut. Chiar mi-a fost ruşine că sunt director”, şi-a reamintit, la o conferinţă de presă, directorul Zoltan Kalman episodul revenirii dintr-un scurt concediu petrecut în Ardeal. Acesta este, din nefericire, unul dintre puţinele gesturi reuşite de când a fost numit şef la ARPM Piteşti.
Un pacifist în mijlocul unui război crunt, un pasionat de Bach printre Florin Salam, Adrian Copilul Minune şi Nicolae Guţă. Un iubitor de tenis de câmp teleportat din tribunele simandicoase de la Wimbledon într-o peluză de ultraşi, un film de Oscar printre telenovele. Asta a fost poza pe care ne-a lăsat-o Zoltan Kalman în momentul sosirii sale în Argeş.
Şi acum urmează paradoxul. Directorul Kalman n-a ştiut să profite de mâna pe care până şi duşmanii politici i-au întins-o la înscăunare. Dimpotrivă, şeful ARPM Piteşti a început s-o ia pe arătură, identificând inamici văzuţi numai de el. Mai mult, sfătuit prost de Sorina Marin, supranumită Vuvuzela portocalie, fostul subprefect a început să spargă uşile birourilor din instituţia pe care o conduce, în căutare de cărţi de muncă şi dosare profesionale ale angajaţilor care au altă coloratură politică. Ciudat, nu? În primă fază am crezut că este vorba doar despre o rătăcire a lui Kalman, chiar dacă ni s-au reactivat ironiile, îndoielile şi amintirile negre despre directorii puşi în funcţii doar pe baza carnetului portocaliu de partid. Ne-am amăgit, însă, degeaba! Directorul Zoltan Kalman n-a avut tăria să iasă din tiparele brevetate de coaliţia din care face parte şi a transformat o instituţie strategică şi onorabilă într-o adevărată cloacă. Răzbunările politice au continuat, la fel şi bătălia cu fosta directoare Mariana Ionescu. Aceasta şi-a recâştigat postul în instanţă şi, întrucât actualul director Zoltan Kalman nu vrea să părăsească funcţia, şeful său pe ţară, coleg udemerist, Iosif Nagy, plăteşte penalizări de 1,4 milioane lei vechi pe zi, după cum veţi vedea în articolul scris de colegul Mihai Bădescu. Vă daţi seama până unde s-a dus clientelismul de partid? Elocvent în acest sens este şi faptul că de Ziua Mondială a Mediului, şeful ARPM a dat un chef monstru ce a semănat, mai degrabă, cu o nuntă, din moment ce tortul, lăutarii, poate chiar Guţă sau Salam, n-au lipsit din decor.
Aşadar, declaraţia lui Kalman, „mi-a fost ruşine că sunt director la Mediu”, nu reprezintă un nou început, un semn de normalitate, aşa cum poate au crezut unii. Nicio mare victorie. A fost doar o confirmare a faptului că pecetea unei generaţii de directori neîmplinite şi poluate nu are nici cea mai mică şansă să se schimbe. (Neluţu DINU)
