Mult zgomot pentru nimic cu demisia senatorului PDL de Pitești, Mircea Cinteză, și cu viitoarele alegeri pentru completarea, pe o perioadă mai mică de un sfert de mandat, a locului rămas vacant la Senat. Toată afacerea îți mută nasul din punct de vedere politic, este falimentară ca bani, iar pentru omul de rând este ceva care te lasă rece. O să încep spunând că am toată prețuirea pentru profesorul Mircea Cinteză, dar doar din punct de vedere medical. Este unul dintre cei mai mari cardiologi din țară, are o carieră împodobită cu reușite de marcă, fapt dovedit și de cooptarea sa în cele mai de elită structuri medicale, precum și de numeroasele premii și distincții primite. Ca medic, este o somitate și punct. Ca om, și în special ca om politic, lucrurile se schimbă însă radical în ce-l privește. Dacă îmi aduc eu bine aminte, Mircea Cinteză s-a consacrat și pe tărâmul politicii, pe la începutul anilor 2000, scos la înaintare de PNL. Care l-a făcut șef de filială județeană, parcă pe la Dolj, iar apoi, din 2004, l-a făcut senator, ba chiar ministru al Sănătății. Permanent a stat profesorul cu gura sacului lipită la țâșnitoarea cu privilegii, care de care mai însemnate. Faptul poate fi constatat urmărind evolutiv declarațiile sale de avere, care, de la nivelul rezonabil pentru un specialist de talia sa, au ajuns să se reverse, să se potopească, căpătând miros greu de lăcomie, ba poate și de alte daravele, mai vătămătoare pentru nas. Deși liberalii îi dăduseră sacii pe-afară, atât i-au mormănit căruța, Cinteză le-a bătut apoi obrazul gros și, din 2008, a trecut la PDL. Așa ne-am pricopsit noi cu dânsul, ca senator de Pitești și comunele limitrofe.
Puterea unui doctor de rangul său este una uriașă. Nu putere politică sau administrativă, ci putere umană. O somitate medicală are deschise toate ușile din țara asta, pornind de la șeful statului, până la ultimul slujbaș care dă cu pixul. Am mai scris o dată asta, o repet și acum. În cei trei ani și un pic de când este senator la Argeș, nu numai că n-a venit decât din joi în Paști, în special la zaiafeturile de partid, la Pitești, dar n-am auzit să fi ajutat cu ceva pe cineva care avea nevoie, ori să se agite un pic pentru vreo problemă a orașului pe care îl reprezintă. Nu cred că ar fi putut face antecameră la Băsescu, Boc, la vreun ministru important, de care ar fi putut depinde rezolvarea, că slavă Domnului, pică belelele pe noi și nimeni nu mișcă un deget, darămite să pună umărul. N-a făcut-o însă pentru nimeni și nimic, arborându-și propriul caracter în bernă. Ce-am văzut în schimb la dânsul? Că a fost reclamat la ANI, pentru incompatibilitatea între funcția de senator și cea de șef al Secției de cardiologie a Spitalului de Urgență București. Iar acum, că după ce ne-a încurcat 3 ani degeaba, duce încâlceala la rang de artă, dând bir cu fugiții din funcția de senator, tot pe motiv de incompatibilitate cu funcția prospăt primită în conducerea Colegiului Medicilor din București.
Mă așteptam ca, la plecarea din Pitești, Mircea Cinteză să facă un prim și ultim gest de onoare pentru cei care l-au ales. Să organizeze o conferință de presă în care să-și ceară scuze tuturor. Că n-a făcut nimic pentru noi, deși ar fi putut, și că pleacă hoțește, mânat de interese mai mari. Și că-și pune propriul partid în situația ingrată de a cotcodăci de dimineața până seara că vrea economii cu cheltuielile la alegeri, dar acum vor trebui să se arunce câteva basculante de bani, ca să se reocupe locul de senator lăsat baltă de Cinteză. Deci nu numai că n-am câștigat nimic de pe urma prezenței sale, dar ne trezim și ușurați la buzunare. Sigur, PDL-ul a început deja să facă viraje prin toată presa, că vezi Doamne, va face prăpăd la alegerile anticipate pe post, care sunt ca și câștigate în opinia lui Mircea Andrei&Co. În realitate, altă atitudine ar fi fost de onoare în condițiile date. Să se țină doliu la partid pe perioada alegerilor, pe motiv de deces al bunului simț din partea lui Cinteză, și să nu se desemneze niciun alt candidat la Senat din partea PDL, din respect pentru piteștenii înșelați. Aud însă că PDL a năvălit deja cu candidatul pe piață, în persoana tânărului afacerist Dan Dragomir. Un singur lucru aș comenta. Să fiu în locul dânșilor, aș fi mult mai precaut să bat toba cu „Dragomir, candidatul de tip nou, curat și necompromis”. În primul rând, pentru că lauda de sine nu miroase a bine, iar astfel de slogane autofabricate deranjează olfactiv populația. În al doilea rând, pentru că nu miroase deloc bine și din alte motive, cadastrofale am putea spune.
Mihai BĂDESCU
