Mi-am propus mai demult să reproduc o radiografie, de fapt o autoanaliză (care mi s-a părut deosebit de pertinentă), apărută într-un ziar central, cu ani în urmă, sub penița d-lui Eugen Șerbănescu. Totala golăciune, la întrecere, prezentă mai ales pe ecranele televiziunilor în ultima perioadă, cu mare amărăciune, m-a determinat să v-o prezint în următoarele două ediții, constatând atmosfera întunecată, clar-obscură, pe care ne-au oferit-o.
„Din primele ore de după fuga aeropurtată a lui Ceaușescu, libertatea de exprimare a răbufnit haotic, ca un cazan ținut sub presiune. De-a lungul timpului post-decembrist, presa a repurtat succese de netăgăduit în procesul nesfârșit de democratizare a țării. Dar noua galaxie Gutenberg și-a pierdut repede virginitatea, devenind un jucător de temut în spațiul politico–economic. Spre finalul anilor ’90 își consolidase poziția de putere în stat. De–abia în acel moment exercitarea conștiinței de putere a devenit o problemă. Treptat, libertatea inițială s-a topit în creuzetele de mistificare a adevărului și de manipulare a populației, anunțate, de altfel, din prima secundă post–revoluționară, prin sloganul de neuitat „Cu televizorul ați mințit poporul”. Alături de manipulările și dezinformările din Social–Media, comise de oameni plătiți, presa de astăzi este, și ea, parte din imensul bluff care intoxică mentalul public. Câte publicații și televiziuni au apărut special pentru spălarea banilor, exercitarea șantajelor sau fabricarea de tribune politice mascate – nu știm. Dar știm că metoda practicată în pagină sau pe ecran constă în exploatarea în orb a bunei-credințe a audienței, prin prezentarea unor cioburi de adevăr lipite cu un verbiaj partizan din care rezultă un cu totul alt „adevăr” decât cel din care au provenit cioburile. Personaje publice sunt puse la zid și compromise la ordin, din interes politic sau economic.
Uneori, încălcarea frauduloasă a deontologiei se află chiar la nivel de reporter, care își manipulează șeful de rubrică sau de secție asupra necesității de „interes public” a unei teme sau a unei anchete, când, de fapt, el este plătit, pe sub masă – pentru a-l exonera – chiar de subiectul respectivei anchete… Dar nu e numai intenție și acțiune malefică, mai e incompetență complexă. Când cele trei își dau mâna, iese un carcalete specific românesc. Știrile, analizele și comentariile sunt amestecate de-a valma, separarea faptelor de opinii – inexistentă. Se face din țânțar armăsar, se exagerează apocaliptic, ca și cum de fiecare dată vine sfârșitul lumii. Titlurile sunt adevărate șarade, care trimit într-o altă direcție – în general spre deces, boală terminală, viol etc – decât textul. Citarea trunchiată sau scoasă din context – loc comun. Colportarea deșănțată, ca la ușa cortului, a tot felul de informații inventate – regulă. Jocurile de cuvinte triviale – un sport național. Investigația – o „punere la zid”, din care citarea mai multor surse și – ceea ce e cel mai grav – a celui incriminat lipsește cu desăvârșire. Sunt urmărite toate scopurile în care emoționalitatea publicului poate fi exploatată, numai cel de informare – nu.
Ca privitor sau cititor, trebuie să fii un bun navigator pentru a decoda, cât de cât, adevărul și magnitudinea lui… În România se lucrează majoritar după ureche, într-un empirism de secol XIX. Relaționarea profesională este înlocuită cu relaționarea inter–profesională. Ierarhia bazată pe rațiuni profesionale este înlocuită cu coterii, cabale, avantaje și servicii de toate felurile – și solicitate, dar și oferite – inclusiv sexuale. Lipsa teoretizării, a conceptualizării, alfa și omega oricărei profesiuni, este endemică, limba română – în suferință, iar dilentantismul – generalizat. Paradoxal, s-a ajuns, mutatis mutandis, la situația dinainte de decembrie ’89, realitatea este mai mult inventată decât reflectată!, doar perceptele și dogmele comuniste sunt înlocuite cu perceptele și dogmele populist–senzaționaliste. Tabloidizarea, în sensul rău – atotcuprinzătoare. Lipsa de măsură și de discernământ – emblematică. Când un cotidian național, care se denumește serios, premium, titrează „Cupa României la fotbal feminin, Pandurii Târgu-Jiu, cu șase jucătoare la ciclu, au luat bătaie cu 6-0”, nu mai e nimic de comentat. Ceea ce subminează sistematic prestația și credibilitatea presei și a televiziunilor este depășirea rolului de reflector (și, în rubricile de opinii – de interpret) al realității și preluarea rolului de actor-jucător, al acestei realități, în special politice, în general acolo unde se învârt banii și puterea”. (Urmează).
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. O lege de protecţie – scut pentru neimplicare
Citește și Pastila de frumos. Floarea de Colţ
0 Comentarii