Din nefericire, tematica prezentei ediții a „Pastilei de frumos”, cât și a unora din trecut abordează subiecte care, aparent, se situează la polul opus noțiunii de „frumos”! Total de acord, numai că portofoliul de stări și evenimente ale perioadei gri pe care o traversăm, socio-economic, mai ales în domeniul agrar, nu ni le oferă pe cele din categoria „bine/frumos”, obligându-ne să aducem în atenția publică, să le supunem atenției și dezbaterii pe cele mai „întunecate”, în speranța, oricât de infimă, de a fi găsite căile spre „lumină și frumos”!
În ediția trecută s-a produs o eroare de tipar care a schimbat total sensul unei exprimări nefericite, repetate, a crezului primului președinte al României după 89, și anume că „proprietatea este un moft”, cu repercusiuni în întreaga tranziție, mai ales în capitolul retrocedării pământului, neterminat încă, cu numeroase abuzuri și ilegalități.
Vezi sentința recentă în îndelungatul proces din comuna Bradu – Argeș. Principala măsură în lupta cu „paragina” o constituie favorizarea, aș spune chiar instituționalizarea unei piețe funciare active, vânzarea și cumpărarea pământului în condiții facile (dar legale), fără costisitoarea birocrație actuală, care pare că mai mult împiedică un proces vital pentru viața satului românesc. Aceasta presupune: cadastru imediat, gratuit și obligatoriu, cărți funciare, ieșirea din indiviziune; nicio palmă de pământ fără proprietar juridic.
În județul Argeș am constatat 171 de proiecte prin Programul „Anghel Saligny”. Toate utile, dar niciunul formulat cam așa: „amenajare complexă în vederea creării infrastructurii de exploatare eficientă a celor X mii ha din extravilanul comunei Y”!
Citește și Pastila de frumos. Drapelul, de ziua lui, absent de pe Primărie şi din Piaţă
Este vorba de drumuri de acces în extravilan, moderne (cu șanțuri), pentru a nu deveni văioage, cum se prezintă astăzi; rețea de drumuri interioare; scurgeri de apă dirijate; drumuri de sprijin; plantări fixare teren; acumulări de apă pluvială; alimentări cu apă (pășune – tratamente); copertine adăpostire șa. Un credit ieftin (3-4%) direcționat pentru cumpărarea de pământ (vezi Legea BINAG din 1938), în vederea creării clasei mijlocii în satele noastre. Aș îndemna clasa politică să reanalizeze situația dramatică din sectorul agro-alimentar (80% importuri alimente) și să reorganizeze CEC (așa cum am propus în 2006, când am reușit sistarea privatizării acestuia) ca o instituție financiară specializată pentru agricultură, prin care statul să-și realizeze o strategie politică fundamentată pentru prevenirea impasului grav care se întrevede în alimentația mondială.
S-ar mai impune o rețea națională, ca acțiune privată, dar concepută, îndrumată și subvenționată de stat, pentru achiziționarea, condiționarea, semiprelucrarea, comercializarea produselor din gospodăriile micilor-medii agricultori. O contrapondere la comerțul centralizat din marile… marketuri. Până la realizarea dezideratelor amintite (centrale), ne stă la îndemână o măsură imediată (locală), care să schimbe fața unor mari zone, din umbrite și întunecate, adevărate adăposturi pentru tot felul de jivine (atenție, au apărut șacalii!), în locuri luminate, plăcute și frumoase pentru noi și oaspeții care ne mai vizitează țara! Fără a fi vreun mare secret, o acțiune generică de „desmărăcinare”, cu soluții particulare, de la caz la caz, inclusiv cu „zile ale desmărăcinării”, pe calapodul numeroaselor zile festive, comunale. Respectiv defrișarea și înlăturarea vegetației sălbatice, poate și cu sprijinul unor tehnologii și echipamente, pentru sporirea productivității – asigurate de administrațiile publice locale.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Arborele-lalea. Tulipanul
0 Comentarii