Rescriu câteva gânduri înțelepte, în mica mea rubrică următoare „de frumos”, consemnate în trecutul îndepărtat, de oameni pe măsură, de parcă ar fi la zi în lumea actuală, de secol XXI, pilotată însă cu cutume și gândire medievală, nemaifiind mult spre a ne înfiora de-a dreptul. Consider a fi o obligație de mare actualitate, cu un aport cât de minor, a oricăruia dintre noi, cu arsenalul dăruit fiecăruia de Dumnezeu, părtași ai scenei mondiale; să ne îndepărtăm de molimă! Pentru aleși:
„Un pic de durere te face profund.
Mai multă durere te afundă prea mult.
C-un pic de avere n-ai somn și te apasă.
Prea multă împlinire te face Nebun.
Un pic de putere te face mai tare;
Prea multă putere pe alții îi doare.
C-un pic de respect ești încrezător;
Cu prea mult respect devii sfidător.
C-o slujbă, desigur, ai pâine pe masă;
Dar dacă ai zece, n-ai masă, n-ai casă,
Deloc nu e bine, iar prea mult te abate;
Păstrează creștine măsura în toate.
Molima vieții politice. „Dacă s-ar putea închipui un popor întreg îndeletnicindu-se cu politica și dacă de la cel dintâi până la cel de pe urmă, de la cel mai luminat până la cel mai ignorant, de la cel mai grijuliu pentru menținerea unei stări actuale, până la cel mai îndreptățit să râvnească la răsturnarea ei, ar fi stăpâniți de mania de a discuta afacerile publice și de a pune mâna pe guvernare; dacă s-ar observa efectele pe care această boală le produce în existența a mii de ființe omenești; dacă s-ar calcula turburarea pe care o aduce în fieștece viață ideile false pe care le introduce în orice spirit, sentimentele perverse și pasiunile dușmănoase pe care le seamănă într-o mulțime de suflete; dacă s-ar socoti timpul răpit muncii, discuțiile, risipa de puteri, ruinarea prieteniilor și amicițiilor false și a afecțiunilor, care nu mai sunt decât dușmănoase, pârele, distrugerea loialității, a încrederii, a siguranței, a politeței, chiar introducerea prostului gust în vorbire, în stil, în artă, dezbinarea iremediabilă a societății, bănuiala, indisciplina, enervarea și slăbirea unui popor, înfrângerile care sunt o inevitabilă consecință, dispariția adevăratului patriotism și chiar a adevăratului curaj, greșelile pe care fatal fiecare partid trebuie să le săvârșească, rând pe rând, pe măsură ce ajunge la putere în condiții întotdeauna aceleași, dezastrele și prețul cu care trebuie plătite; dacă se ține socoteala de toate acestea, nimeni n-ar mai șovăi a spune despre o asemenea boală că e cea mai spăimoasă molimă ce se poate abate asupra unui popor, că nu mai e alta care să aducă mai crude loviri vieții private și vieții publice, existenței materiale și existenței morale, conștiinței și inteligenței și, într-un cuvânt, că niciodată n-a fost pe lumea asta un despotism care să poată face atâta rău”.
Scurt comentariu. Este zugrăvită, acum peste două secole, de istoricul Fustel de Coulanges, o molimă, o urgie care e pretutindeni și oricând aceeași, în afară de spațiu și timp. Am trăit-o și a fost dezvoltată la noi de prof. N. Iorga, sesizând, încă din anul 1930, amurgul și sațietatea ce se lăsa asupra vieții partidelor, devreme ce remediile luate nu mai aveau niciun efect și adânceau starea haotică, zavistia introdusă, mai ales la sate, de campaniile electorale. Oglinda se potrivește aidoma cu viața noastră politică actuală.
Dr. ing. Ilarie Isac
N.B. Mă întreb dacă îndemnul și organizarea la „nemuncă”, exagerate, nu ar trebui să constituie culpe judiciare?
Citește și Pastila de frumos. „Umbre – perene” în peisajul natural românesc
Citește și Angajări în Poliție. Perioada de înscriere pentru cele 1.200 de posturi a fost prelungită
0 Comentarii