Protestele fermierilor la Bruxelles au reînceput. Institutul de Cercetări Agronomice (INRA) și-a adăugat la denumire INRAE = établissement – ecologie-mediu, în sensul adaptării întregului dispozitiv al cercetărilor științifice la provocările avute în vedere de Comisia Europeană.
Provocări: reglementări, limitări, restricționări, sau agricultură prietenoasă cu mediul, agricultură inteligentă, agricultură proactivă, oricum am denumi-o, aceasta trebuie să aibă loc, dar în condițiile asigurării în paralel și a rentabilității celor ce produc în agricultură! Nu putem merge tot bâjbâind, similar tranziției de după 1989, trezindu-ne (repet mereu) țară „agrară”, 14 mil. hectare, fără fermieri acreditați, cu 70-80% din consumul alimentar importat, cu 4-5 mil. emigranți etc. Demersul meu, aparent minor în învălmășeala problemelor vieții de zi cu zi, sper să-și facă loc în agenda electorală a dezbaterilor alegerilor care urmează, iar guvernul ce se va așeza, Ministerul Agriculturii să-și ia alături Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS) și alte instituții tehnico-științifice cu expertiză, să-și creeze o „oaste” (cele cca. 17 Consilii pe produs ar putea-o constitui) care, în fața majorelor provocări, să pună în operă sintagma „gândirea în acțiune”, ca cea mai eficientă (și ieftină) investiție!
Propunerea mea de a se începe cu Grupul Tehnic Interprofesional Fructe-Legume (GTIFL) – ca model – are în vedere oarecarea experiență și rezultatele fostului Trust de Cercetare, Inginerie Tehnologică, Proiectare și Producție Pomicolă (1977), o integrare a Direcției de pomicultură din Minister cu Institutul de Cercetări de la Mărăcineni. Precizez că hotărârea pe care urma să o ia Ministerul, pentru a repara eroarea de a nu fi înființat cele cca. 17 consilii pe produs, înainte de 2007, nu se va putea realiza imediat, printr-o ședință, cum a făcut directoarea Elena Tatomir în 2005! În Franța, legea pentru constituirea Consiliilor pe Produs a fost dată în 1948: primul Consiliu, denumit Institutul Tehnic pentru Cereale și Furaje (ITCF), a luat ființă în 1950; CTIFL, în 1952. Totul pe bază de analiză și asigurarea bazei tehnico-materiale, inclusiv teren pentru asigurarea „profesiei” cap de filieră – sămânța.
Citește și Pastila de frumos. Gândirea informată – cea mai eficientă investiţie
Menționez că în agenda măsurilor de preaderare constituirea C.P. a figurat. Au fost emise mai multe legi, ordonanțe, ordine, pe care le-am studiat, toate dovedind o confuzie generală și mai ales la reducerea „filierei” numai la profesiile post-recoltă?? Or, esențiale, la pomi, lipsește veriga de bază care condiționează activitatea tuturor profesiilor pe filieră, până la raft; pepiniera!? Au fost create așa numitele OIPA, organizații interprofesionale pentru producția agroalimentară. Fără nicio legătură cu politica pe filieră: fără cercetare și învățământ, fără comisar guvernamental, fără controlor de stat. Funcționează pe bază de „recunoaștere” de către MADR, cu bonificații bugetare, probabil ca „parteneri de discuții”!
Compoziția unui adevărat Consiliu pe Produs (Grupul Tehnic Interprofesional Fructe-Legume include ca profesii pe partea de producție pepinieriști (material săditor și producători semințe legume, fermieri fructe și fermieri legume). Ca profesii post-recoltă trebuie să fie incluse cele privind condiționarea, depozitarea, prelucrarea, comercializarea en detail, comercializarea en gros, import, export și alte profesii (transporturi specializate, confecții ambalaje ș.a.) De asemenea, partea de cercetare științifică vizează un comisar guvernamental, iar învățământul horticol – un controlor de stat (MFP). Pomii și legumele incluse în același Consiliu, având profesiile post recoltă comune. În Franța sunt incluși și strugurii de masă.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Simfonia Lalelelor. Simpozion la Institutul de Cercetare de la Mărăcineni
0 Comentarii