…„Îmi vine să mă iau cu mâinile de cap, luând la pas locurile copilăriei mele… mai puține locuri lucrate și mult mai multă bărășgăraie, adică peste tot mărăcinișuri, rugi, măceși, gherghinari, ferigi, carpeni, claie peste grămadă! La noi în Argeș”. Mihai Golescu.
…„Mă uluiește, mă înmărmurește, chiar, vârsta de azi a satului românesc. E bătrân. Îmbătrânit și chiar bătrânicios”. Gheorghe Verman, comentator radio-tv.
…satele pustiite ale României: Gialacuta, locul unde școala a devenit stână. De câțiva ani Longhin Topor (76 de ani) a rămas singurul locuitor al satului Gialacuta, din Hunedoara.
…„Importul de alimente a devenit o vulnerabilitate majoră pentru România. Consumul alimentar asigurat 70-80% din importuri. Comitetul Național pentru Supravegherea Macroprudențială – din cadrul Băncii Naționale (nu ducem lipsă de „comitete”).
…La toate acestea, o adevărată durere ne-o provoacă semnalele din mass-media precum „O văd pe mama odată pe an – o sun când mi-e dor de ea”, din glasul copiilor botoșeneni!
…„Starea satului de azi reclamă un proiect național pe termen lung pentru salvarea acestuia. Îi lipsește fundația economică” (Traian Ulmeanu).
Fără a mai adăuga, la tabloul de mai sus, teama de pericolele celor două războaie care zdruncină din temelii civilizația la care credeam că a ajuns omenirea! Și noi – în mica noastră cuprindere carpatică – ce facem pentru a ne asigura măcar hrana și o vitalitate omenească – acasă – pentru a evita pustietatea frumoaselor meleaguri lăsate, plămădite cu sânge de străbuni!! Creăm stipendii „Comitete” precum cel ”Macro-Prudențial”-cu zeci de mii euro lunar; avem și Academia Română, Academia Agricolă, „Agenții de supraveghere”, marile Universități și totuși mergem către neant!
Citeşte şi Pastila de frumos. Evocări din trecute rădăcini
Revenind, în acest context, la satul românesc, la modul cum folosim pământul, în cele aproape cele 15 mil. ha, constatăm că ne aflăm încă într-o nebuloasă la chiar folosirea noțiunilor, a termenilor cu care instrumentăm în problemele agricole. Ultimul Recensământ General Agricol evidențiază 2.862.000 exploatații fără personalitate juridică, cu 2,73 ha, în medie, din care numai circa 850.000 se află în evidența APIA, primind subvenție UE, restul, cei cu suprafețe sub 1 ha nefiind eligibili. Majoritatea exploatațiilor mici, de fapt a gospodăriilor de familie, autentice, producătoare pentru consum propriu, sunt amplasate în zona de dealuri și coline, care ocupă 30% din pământul românesc. Toate sunt înglobate în categoria „ferme”, indiferent că au sub 1 ha sau 56.000 ha – Insula Mare a Brăilei. S-a creat chiar o Societate Națională a Fermelor din Sectorul Vegetal, cu coordonatori și în birourile de la Bruxelles, care nu cunosc câte ferme reprezintă (?). Constatare din emisiunile tv! Foarte concis, îmi fac datoria de a prezenta ce trebuie înțeles prin fermele – subliniez, de dimensiuni mijlocii – bazat pe experiența țărilor așezate și, într-o măsură, pe a noastră. Poate fi și un mic sprijin pentru politica ce se impune de urgență, în satul românesc, de trecere, înainte de a se pustii, de la exploatarea fărâmițată, la ferme, la o viață omenească, în pas cu lumea mai luminată.
Citeşte şi Pastila de frumos. Flori calificate social
Fermele sunt activități economice specializate, din domeniul agricol, cu scopul producerii bunurilor materiale destinate valorificării pe piață, folosind ca mijloace de producție pământul (sau diferite specii de animale), munca proprie (și angajată pentru unele lucrări) și o infrastructură tehnico-materială specifică. Criteriile pentru o fermă medie viabilă. Suprafața deținută, în funcție de cultură, să poată realiza o producție marfă, care, valorificată, să asigure: Existența decentă a familiei sub aspectul hranei, îmbrăcămintei, habitatului etc; cheltuielile de instrucție și educație ale copiilor; cheltuielile pentru sănătate, culturale, recreere ș.a.; un fond de dezvoltare de 15-20%, în fiecare an, pentru cumpărarea de noi terenuri, echipamente, alte investiții.
Procesul tehnologic să fie suficient pentru a permite achiziționarea unui sistem de mașini propriu, acționat de însuși proprietarul, și un management tehnico-economic-financiar personal, fără interpuși. Reflecții pe aceeași temă, în edițiile viitoare.
Dr. ing. Ilarie Isac
0 Comentarii