Totul s-a spulberat din voința dictatorială a unei singure persoane (care nu a agreat obiectivul), Ion Sârbu, prim-secretar județean al Partidului Comunist Român. Om, de altfel, și el, cu „plăceri omenești”, între altele iubitor al trilurilor pupezei, după mărturisirile unui coleg din conducerea Întreprinderii de Legume-Fructe (care reușise să îi intre „pe sub piele”). Chiar i s-a orchestrat o cântare de privighetoare , de către un grup de imitatori ascunși de vegetaţie, în timpul unei vizite matinale la solarele din zăvoiul Argeșului. S-a pus astfel stavilă unui proiect ce urma să se consolideze, având Piteștiul drept capitală a horticulturii moderne românești, iar la polul opus, Muzeul Golești, care avea misiunea de conservare a trecutului.
Câteva date generale asupra structurii Expoziției posibil a fi utile în evoluțiile conjuncturilor socio-economice neprevăzute ale viitorului. Teritoriul celor 20 ha urma să fie împrejmuit cu gard impenetrabil (zidărie), cu o singură intrare/poartă, pe bază de tichet de vizită pentru o zi; organizare juridică după statutul fostelor ferme IAS; structura interioară cu patru sectoare: legumicol, floricol-dendrologic, viticol, pomicol, dispunând fiecare de 3-4 ha de teren pe care urma să fie plantate în regim de colecții ultimele creații, noutăți, de pe plan mondial, soiuri și varietăți de legume, flori, pomi, vie.
De asemenea, parcele destinate ultimelor noutăți în materie de tehnologii de cultură. Fiecare sector, în funcție de specific, urma a fi dotat, pentru prezentare și demonstrații, cu pavilioane permanente și volante, alte amenajări și echipamente specifice. Amplasarea în teren a sectoarelor urma a asigura ambientul unui adevărat parc, care să satisfacă și destinația de promenadă, de agrement. În incintă au mai fost prevăzute: pavilion de prezentare general, platformă de mașini și utilaje agriciole (ultimele creații în domeniu), casă de producere și prezentare a sucurilor naturale, vinuri și altele, magazin horticol, librărie horticolă, bibliotecă, platformă culturală în aer liber, restaurant de incintă, casă pentru activitatea administrativ-tehnică și pază. Expoziția urma să îndeplinească, în afară de funcția culturală, și pe aceea de centru tehnic profesional, instructiv educativ, necesară pregătirii profesionale a elevilor, studenților, masteranzilor din învățământul agronomic și, în general, al științelor naturale, din țară și de peste hotare.
De asemenea, erau proiectate preocupări tehnico-științifice de microproducție, inclusiv valorificare a produselor în vederea completării finanțării. În ultimă analiză, Expoziția Națională Horticolă urma să devină Casa Simfoniei Lalelelor, cu asigurarea pavilioanelor pretabile expoziției dendro-floricole. Alături de o grădină botanică. Am folosit, în cei 48 de ani care au trecut, toate mijloacele și prilejurile pentru a ține în actualitate necesitatea unei locații pentru Simfonie, alta decât Casa Cărții, inclusiv cu ocazia amenajării celor 32 de hectare din Lunca Argeșului. Să sperăm că în Pitești, „alături de parcurile de distracție” cu grătare, se va edifica (cândva) și un parc al culturii pentru expoziții, concerte, festivaluri ș.a., cu trimitere către eleganță și maiestuozitate.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. „Expoziţia Naţională Horticolă Permanentă” (I)
0 Comentarii