Agenda publică privind problemele agriculturii, ale pământului românesc, este ocupată de Acordul U.E.-Mercosur, mai nou a fost preluat și Acordul U.E.-India, de data aceasta în mod direct de partizanatul politic, urcându-se la tribuna Parlamentului. Respingerea, fără nicio fundamentare economică, nu aduce foloase, dimpotrivă, ne îngreunează viața. Mi-am propus să aduc în discuție un alt subiect, mai puțin luat în seamă, dar de esență pentru dezvoltarea societății noastre.
Este vorba de influența socio-demografică a modului în care cele 15 milioane hectare, cât cuprinde fondul funciar al României, sunt exploatate, ca mărime a exploatației și proprietate. Este cunoscut, timp de secole, au existat numitele Moșii. Moșia, conform DEX, este o mare proprietate funciară aflată în stăpânirea unui moșier, întinderi de câteva sute și mii de hectare. După etapa nomadă, de culegător, vânător,… trogloditul devenit om, doar în clipa când, săltându-și gândul, și-a scurmat ogorul lângă pom, drumul lung al muncii începându-l… Descoperind că „scurmatul” (aratul) are ca efect obținerea de roade, nomadul s-a fixat, dar unde, neavând pământ?! L-a găsit, stabilindu-se alături de marile moșii, ale căror terenuri trebuiau lucrate. Întreaga muncă pe moșii era efectuată de locuitorii învecinați: la început primitiv, pluguri cu grindei de lemn, trase de animale (de obicei, boi), îngrijiți de locuitori, pe pășunile proprietarilor, prin învoieli. Treptat, vecinii s-au constituit în sate, tot mai numeroase și dezvoltate, existente încă, până în zilele noastre. Prin 1830, după versurile din „Ruinele Târgoviștei” (V. Cârlova)… „razele acopereau pământul înrobit”…, rezultă că locuitorii satelor trăiau în forma de robie. Pentru ca, în 1864, Cuza, să înceapă ciopârțirea marilor moșii, împropietărind primul eșalon de clăcași, cu câte 5 ha pământ, creîndu-se și mica proprietate țărănească.
Proprietatea mică, țărănească, s-a dezvoltat cu deosebire după Primul Război Mondial, când 6 mil. hectare au mai fost luate din marea proprietate, fără a desființa moșiile. Condițiile socio-economice și dezinteresul clasei politice nu au ajutat selecția unei clase mijlocii, respectiv a unor exploatații cu cel puțin 15-20 ha, cu toate eforturile unor sociologi, economiști și agronomi, între care și Gh. Ionescu Șișești. Un secol s-a scurs de la 1864 – la 1962, la Colectivizare, în condițiile unei țărănimi sărace, exploatând în medie, pe gospodărie, 2,5 ha, insuficientă pentru asigurarea unui trai omenesc, chiar la standardele scăzute ale epocii. Pentru completare, țăranii au apelat la sistemul de arendă de la moșiile rămase neexpropriate în 1921, respectiv în limitele a 100 ha în zona de deal și 200 ha la șes. Subliniez pătrunderea tardivă a mecanizării pe moșiile din România, în 1938 existau numai 4.049 tractoare, revenind 2.493 ha pe tractor. S-a apelat în continuare la munca țăranilor săraci, numai că majoritatea moșierilor nu și-au mai administrat ei pământurile, recurgând la numiții arendași, înăsprindu-se exploatarea, motivul revoltei din 1907.
Colectivizarea a condus la deposedarea țărănimii de animalele de muncă, marile tarlale au fost dotate masiv, ajungându-se până în 1985 la 180.000 tractoare, revenind 55-60 ha pe tractor. Țăranii, fără proprietate în CAP, și-au găsit alt rost în viață, devenind, de regulă, muncitori industriali. A venit „minunea” din 1989, urmată de negândita Lege 18/91, care a pulverizat din nou proprietatea. Greutățile în exploatarea pământului redate, mai ales lipsa animalelor de muncă, au condus, caz unic în Europa (în loc de ferme de familie, gen apusean, cu ajutorul pieței funciare), la refacerea fostelor moșii, la dimensiuni superioare, de 700-800 ha, majoritatea de câteva mii sau chiar zeci de mii ha. Și-au schimbat numele în ferme, administrate nu de proprietarii terenurilor, ci de autodenumiții fermieri, de fapt, arendași! Modernitatea asigură mecanizarea 100% la cultura porumbului, grâului, florii soarelui ș.a. Nu mai este nevoie de locuitorii satelor pentru muncile în noile „moșii”. Țăranul român a devenit „arendator”, nou termen de introdus în DEX! Am trecut prin istoria ruralului românesc fără să fi avut „clasă mijlocie”și nici ferme de tip apusean! Implicațiile socio-demografice sunt uriașe, care va fi soarta satului românesc?
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Fără a învăţa de la istorie
Citește și Pastila de frumos. Acceptăm o agricultură în îngustime a unor minţi?
0 Comentarii