Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș a găzduit vineri, 1 noiembrie, în cadrul calendarului Proiectului „Pași în lumea culturii și a creației”, activitatea „Satul natal – tradiții și obiceiuri”, oră de lectură și moment poetic din creațiile proprii ale elevilor. Proiectul este derulat de Biblioteca Județeană Argeș împreună cu Școala Gimnazială „Petre Țutea” din Boteni. În cadrul acestui proiect, elevii participă la manifestări cultural-educative, dezbateri, expoziții de mărțișoare, felicitări, obiecte lucrate cu îndemânare și talent de ei înșiși, îmbogățindu-și astfel universul cunoașterii, pătrunzând în tainele lecturii și ale bibliotecii.
În cadrul acestei întâlniri, invitat special, domnul George Badea, profesor de filosofie la Liceul Teoretic “Ion Mihalache“ din Topoloveni, a venit însoțit de două eleve talentate, poeta Ioana Daniela Chițescu și cantautoarea Andra Elena Cîșlariu, care a bucurat publicul cu chitara și vocea ei caldă. Ioana, olimpică la filosofie, i-a impresionat pe copiii Școlii Gimnaziale „Petre Țuțea” din Boteni prin discursul ei, transmițându-le acestora curajul de a împărtăși povestea proprie, pentru că fiecare dintre noi suntem o poveste, iar poveștile ne formează, ne învață altruismul, bunătatea, credința și frumosul. Acesta este mesajul Ioanei, plin de sensibilitate și profunzime: „Voi sunteți persoane cu lumină în suflet, m-ați făcut să vă cunosc prin poveștile spuse de voi. Din viață, eu am înțeles că trebuie să crezi mult în tine și atunci va veni cineva să te înțeleagă și să creadă în tine… Chiar dacă ești singur, poezia ne salvează, poezia este iubire, ea ne eliberează (de orgoliu, de egoism), dar ne și apropie de tot ce este frumos… Poezia este cântecul care vine din suflet…“
În eseurile proprii, elevii clasei a VI-a (Școala Gimnazială „Petre Țuțea” Boteni) și-au exprimat atât de frumos gândurile, emoțiile și creativitatea, fiecare transmițând propriul mesaj și nevoia nemărginită a omului de cultură, ea oferindu-ne o perspectivă diferită asupra vieții, ajutându-ne să ne dezvoltăm propriile capacități și să stabilim noi orizonturi de meditație și de reflecție.
Dialog cu elevii despre Petre Țuțea
Satul natal, copilăria, preotul și biserica satului, costumul popular, pe care l-au îmbrăcat și l-au descris cu atâta mândrie, sunt câteva dintre temele abordate de către aceștia: „Satul copilăriei mele este un colț de rai. Există în lume un loc al primelor amintiri, acolo unde sufletul fiecăruia dintre noi a îmbrăcat pentru prima dată haina luminii… Boteni este un colț de rai ca orice alt loc creat de Dumnezeu! Petre Țuțea a fost cel mai mare filosof al României. Înainte de a muri, Petre Țuțea a spus: «Mă mișc între Dumnezeu și neamul din care fac parte. În afară de acești termeni, nu văd nimic semnificativ între cer și pământ». Oriunde mă vor duce pașii, tot mă gândesc la satul meu natal” (Teodora Pravăț, clasa a VI-a).
Despre preotul Sisoe Stanca (06.07.1915-17.10.1990), am aflat că „îți venea să îl așezi undeva și să stai să îl asculți”, pentru că, prin profesionalismul său, făcuse să păstreze vie și nealterată credința în Dumnezeu. Domnul profesor George Badea a propus o lecție despre ceea ce înseamnă această preocupare aleasă a culturii și a creației, în strânsă legătură cu filosofia, realizând un dialog firesc cu elevii – urmași ai marelui filosof Petre Țuțea, fără să neglijeze patriotismul lui de netăgăduit. Cum spunea Petre Țuțea (patronul spiritual al Școlii Gimnaziale din Boteni): „Fără nemurire și mântuire, libertatea e de neconceput. Omul, dacă nu are în substanța lui ideea nemuririi și mântuirii, nu e liber. Libertatea omului e partea divină din el”.
Ce frumos ne-a prezentat Ionuț Ivanov (clasa a VI-a) răspunsul la întrebarea „De ce ne-am oprit la această activitate?”: „Pentru că Botenii păstrează și astăzi din taina vremurilor de demult, pentru că am dorit să conservăm în suflete viața satului românesc. Arta satului e durabilă, fiindcă «veșnicia s-a născut la sat». Mergeți din casă în casă, opriți-vă și veți fi primiți cu ospitalitatea omului de la țară, stați de vorbă cu bătrânii satului, păstrători ai tradiției, priviți cerul nopții stând pe iarba proaspăt cosită, cântați seara lângă un foc, fiindcă numai așa veți înțelege spiritualitatea satului muscelean!”.
La final, îndemnul către elevi a fost acela de a fi mereu mândri că sunt urmașii marelui filosof Petre Țuțea, că nevoia de cultură, de tradiție, de poezie și de creație este nevoia spirituală prin care îți poți justifica existența, astfel căpătând densitate și eternitate.
Cristina Baciu
