Sâmbătă, 18 octombrie, sute de credincioși au venit la biserica parohiei Bădești, protoieria Mioveni, pentru a participa la slujba de înmormântare a părintelui Petre-Ciprian Necula, paroh al acestei comunități și inspector mass-media în cadrul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.
Citește și: Cum a murit părintele Ciprian Necula. Ultimele cuvinte spuse soției
Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte consilieri eparhiali, protopopi și stareți, sobor coordonat de părintele Andrei Michai – consilier administrativ bisericesc și delegatul Părintelui Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.
Sfântul lăcaș, precum și curtea bisericii au devenit neîncăpătoare pentru mulțimea de credincioși din parohie, dar și din alte localități, veniți să înălțe o rugăciune pentru slujitorul bisericesc care a pornit, sâmbătă, pe drumul veșniciei.
Cuvântul Arhieresc de mângâiere și întărire pentru familie, cler și credincioși a fost rostit de părintele Andrei Michai. Îl redăm așa cum a fost postat pe pagina de Facebook a Arhiepiscopiei:
„După cum ne spun Scripturile sfinte, și după cum știm cu toții, fiecărui om, indiferent cine este, îi este rânduit la un moment dat, să treacă din această viaţă trecătoare și pieritoare, într-o altă ipostază, în viața veșnică, unde ne aşteaptă Atotputernicul Dumnezeu, împreună cu moșii și strămoșii noștri, cei din veac adormiți.
Am aflat cu multă tristețe și mâhnire, de trecerea neașteptată și grăbită în Țara de peste Veac, în noaptea de 14 spre 15 Octombrie 2025, a preotului Necula Petre – Ciprian, vrednic slujitor al Altarului la Parohia Bădești, Protoieria Mioveni, vreme de 24 ani, parohie și comunitate de credincioși, pe care a iubit-o din tot cugetul său.
Ca întotdeauna de când este lumea și suflarea omenească pe Pământ, trecerea din lumea pământească spre viața cea fără de sfârșit, provoacă durere și tristețe ca orice despărțire definitivă de frumusețea lumii create de Domnul Dumnezeu.
Toți suntem o taină între două taine: nașterea și adormirea. „Toți ne naștem spre a muri și murim spre a ne naște,” după cum spunea poetul național Mihail Eminescu, în versurile sale din celebrul poem, Luceafărul.
Atunci când o persoană apropiată, pe care am cunoscut-o, începe marea călătorie către Părintele Ceresc, avem firescul sentiment de tristețe și regret. Dar trebuie să nu uităm cuvântul Domnului rostit prin gura Sfântului Apostol Pavel, care ne mângâie astfel: „Că dacă trăim, pentru Domnul trăim şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem” (Romani 14).
Fiecare zi pe care o primim cu multă bunăvoință de la Milostivul Dumnezeu este un dar pe care trebuie să știm cum să-l prețuim!
Faptul că de cele mai multe ori suntem voioși, sau uneori îndurerați ca astăzi, aici, în biserica Parohiei Bădești, Protoieria Mioveni, Județul Argeș, în rugăciune pentru odihna sufletului părintelui Petre – Ciprian, biserică unde slujea întotdeauna cu mare bucurie sufletească, este rânduiala Creatorului, rânduială căreia cu toții trebuie să ne supunem.
Orice pierdere înseamnă o sărăcire. Plecarea cuiva din frumusețea lumii create de Domnul Dumnezeu, pe cărarea veşniciei, inevitabil ne aşază și pe noi, cei rămași, într-o stare de reflecţie asupra modului cum ar trebui să ne trăim viaţa, cum ar trebui să fim atenţi faţă de sufletul nostru și mai ales cum să ne pregătim mai bine pentru a moșteni viața de veci.
Părintele Ciprian a iubit de tânăr slujirea preoțească, și a dorit să fie slujitor al Celui Preaînalt!
De aceea, luând aminte la râvna și evlavia sa pentru cele sfinte, după absolvirea Colegiului Național Vlaicu Vodă din Curtea de Argeș, a Facultății de Teologie Ortodoxă din Târgoviște, specializarea Teologie Pastorală, și după ce Domnul Dumnezeu și-a arătat dragostea spre el, prin întemeierea familiei, împreună cu doamna Elena-Despina, cărora Tatăl Ceresc le-a dăruit doi băieți: Ștefan Florin și Andrei Paraschiv.
Din rânduiala Domnului Dumnezeu, în anul 2001, la data de 10 Iunie, l-am hirotonit preot, în biserica Parohiei Tigveni, cu slujirea pe seama Parohiei Bădești, Comuna Pietroșani, Protoieria Mioveni, Județul Argeș.
Având dragoste pentru filmare și televiziune, și reale abilități de prezentator TV, am rânduit numirea sa, în luna Decembrie 2009, în ascultarea și lucrarea de inspector eparhial mass-media în cadrul Centrului Eparhial, având ca responsabilitate principală, transmiterea mesajului Bisericii către oameni, prin „ochii” camerei de filmat și a mijloacelor moderne de comunicare.
În această lucrare bisericească nouă, dar necesară Bisericii Ortodoxe, părintele Ciprian Necula a dovedit profesionalism și dragoste multă pentru realizarea emisiunilor TV, în studioul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului; în realizarea materialelor video și a imaginilor din activitatea bisericească argeșeană și musceleană, și nu numai.
Astfel, părintele Ciprian, lasă ca moștenire Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului o neprețuită arhivă de imagini și filmări, care grăiesc acum, și peste veacuri, despre lucrarea pastorală, misionară, culturală, edilitară, educațională și filantropică, pe care am realizat-o și Noi, de-a lungul vremii, împreună cu bunii preoți, credincioși, autorități centrale, și oameni cu inimă mare, în Argeș și Muscel, cărora avem datoria să le mulțumim mereu!
L-am apreciat mereu pe părintele Necula Petre-Ciprian pentru firea sa harnică, statornică și smerită de slujitor, pentru dorința de a duce la îndeplinire activitățile încredințate, pentru bunătatea și disponibilitatea împărtășite celor care aveau nevoie de ajutorul său.
Plecarea sa către Părintele Luminilor este o pierdere mare, și o grea încercare pentru Noi, personal, dar și pentru Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, mai ales la Centrul Eparhial, unde activitatea sa aducea multă bucurie și împlinire tuturor.
El și-a asumat crucea slujirii lui Hristos, ca fiu al satului Bădești de tânăr, încercând să își conducă viața după cuvântul Mântuitorului Hristos, până la momentul chemării de către Ziditorul tuturor celor văzute și nevăzute la Ceruri, pentru a i se arăta că locul deplinei vindecări „de durere, întristare şi suspin” este viaţa veșnică din Împărăția lui Dumnezeu.
Este un moment de amărăciune sufletească, pentru că pleacă din această lume trecătoare, către Veșnicele Lăcașuri, un slujitor al Bisericii Argeșene, model de om, soț, tată și prieten, hăruit cu multe calități pe care le-a făcut roditoare, precum iconomul cel înțelept din Sfânta Scriptură, spre folosul oamenilor.
Părintele Ciprian ar mai fi avut multe sfaturi și povețe folositoare de dăruit credincioșilor din parohia încredințată spre păstorire, povețe izvorâte din dragostea pentru Biserică, dar Dumnezeu în marea Sa iubire de oameni l-a chemat la Sine, la vârsta de 48 de ani, pentru a sluji de astăzi înainte până în veacul veacului, în Biserica Cerească.
Credem că Dumnezeu a dorit să mai adauge un suflet bun și blând în ceata celor care prin credință și nădejde au câștigat cununa veșniciei lui Dumnezeu, după cum ne spune Cartea Înțelepciunea lui Solomon, la cap 4, 10-11, 14: „Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și fiindcă trăia între păcătoși l-a mutat de pe pământ. A fost răpit ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înșelăciunea să nu-i amăgească sufletul. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutății”.
Părintele Ciprian, împreună cu enoriașii Parohiei Bădești au fost și rămân o familie mare, dovadă fiind numeroșii credincioși veniți să se roage pentru pacea și odihna sufletului său în aceste zile de priveghere.
Ca și alți preoți destoinici argeșeni și musceleni, împreună cu părintele coslujitor Nistoroiu Irinel, și enoriașii Parohiei Bădești, s-a îngrijit pentru bunul mers al parohiei și pentru înfrumusețarea și primenirea Casei Domnului din satul Bădești, arătând astfel dragoste pentru biserica lui Hristos.
Pe lângă activitatea edilitar-gospodărească desfășurată pentru oameni, și împreună cu oamenii, ca de la suflet la suflet, activitatea pastorală, duhovnicească și social-filantropică, desfășurată în cadrul Parohiei Bădești, în Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, dar și în alte zone din țară, a fost lucrarea de suflet a părintelui Ciprian.
A rămas atașat credinței și valorilor ortodoxe, precum și propriilor sale principii de viață, lucrând pe cât de mult la îndreptarea enoriașilor încredințați pe calea care duce la mântuire, până în urmă cu trei zile, când viața pământească s-a oprit, numai pentru o clipă, pentru că atât înseamnă în planul lui Dumnezeu, pentru a reporni veșnic în Cetatea lui Dumnezeu din Ceruri.
Și-a iubit și îngrijit familia de acasă cu toată puterea, fiind bucuros și mulțumitor lui Dumnezeu, pentru părinții, sora, soția, copiii, rudele, și prietenii dăruiți în această viață.
Dar în egală măsură și-a iubit și familia de la parohie, adică pe credincioși, în decursul anilor reușind să biruie multe greutăți și provocări laolaltă.
Domnul Dumnezeu l-a binecuvântat, să fie preot, tată, soț, și prieten, iar el s-a îngrijit să fie pe măsura acestor chemări deosebite.
Părintele Petre-Ciprian Necula a înțeles să lucreze, cu și pentru credincioșii încredințați spre păstorire: ca un părinte duhovnicesc.
Viața sa, presărată uneori cu încercări și greutăți trebuie să ne fie și nouă exemplu de pregătire pentru viața din lumea veșniciei. Greutățile vieții le-a întrecut și biruit, având credință tare în puterea Domnului Dumnezeu și în dragostea Maicii Domnului.
Avem convingerea că dragostea lui pentru Dumnezeu şi oameni, bunătatea și hărnicia au biruit suferința, iar binefacerile îl vor însoți la această Mare Trecere, alături de rugăciunile Bisericii Străbune.
Părintele Ciprian rămâne în inima Noastră, și a dumneavoastră, ca un slujitor al Sfântului Altar cu suflet mare, un preot al Bisericii Argeșene de o aleasă noblețe, care s-a sârguit să își îndeplinească misiunea de preot, cum a știut mai bine, nelipsind din viața sa, greșelile inerente ale oricărui muritor.
Suntem așadar datori, cler și popor, să nu uităm lucrarea părintelui Ciprian în Ogorul Domnului, pomenindu-l în rugăciunile noastre cu multă dragoste și nădejde ortodoxă, și rugând pe Domnul Milei să-i ierte toate greșelile cele cu voie și cele fără de voie, și pe Maica Domnului să-l însoțească către Fiul Său și Dumnezeul nostru!
Toți cei care l-am cunoscut, într-o măsură mai mare sau mai mică, acum fiecare rememorăm momentele cele mai frumoase petrecute alături de el, și acestea să fie cele care rămân în sufletul nostru, precum filmările și pozele pe care el le-a realizat cu măestrie, au rămas imortalizate și întipărite pe hârtie, în aparatul foto, sau în camera de filmat.
Din cei 48 ani de viețuire, 24 de ani, Părintele Necula Ciprian i-a închinat lucrării Bisericii Ortodoxe Române, având încredere în cuvântul Domnului Iisus: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune.” (Matei 25, 21).
Este preotul care și-a pus rugăciunea înaintea Bunului Dumnezeu pentru credincioșii săi, rămânând în veghe și rugăciune ca o candelă aprinsă, până în momentul adormirii întru viața veșnică.
Și-a asumat munca și viața, cu bune și cu rele, ca pe o cruce a vieții, considerând că are o datorie morală pentru Mântuitorul Hristos, să lucreze cu timp și fără timp.
Am cuprins în câteva cuvinte numai o parte din calitățile și munca unui preot, atât cât se pot măsura în vorbe.
Dincolo de vremelnicia și încercările acestei vieţi, cei care au trăit în credinţă pe Pământ au posibilitatea să se întâlnească în Împărăţia lui Dumnezeu, într-o veşnică comuniune de iubire, în lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi.
Să nu dăm uitării cuvintele Mântuitorului nostru Hristos, Care ne întăreşte speranţa când zice: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25).
În aceste momente de tristețe pentru familie, rude și apropiați, le adresăm cuvânt de îmbărbătare și de mângâiere sufletească, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel care ne îndeamnă să ne aducem aminte de cei ce îndură suferința, întrucât și noi suntem în trup (Evrei 13, 3).
Credinţa în viaţa veşnică devine, astfel, o certitudine pentru noi, pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Răstignit şi Înviat, ne-a trecut pe noi din moarte la viaţă, iar celor adormiţi în credinţă le dăruieşte odihna, pacea şi lumina Sa.
Ne rugăm Mântuitorului Hristos – Biruitorul morţii şi Izvorul vieţii veşnice – să așeze întru lumină și odihnă sufletul robului Său, preotul Petre – Ciprian Necula, împreună cu drepţii din veac adormiți, iar familiei, rudelor, apropiaților și tuturor celor care l-au cunoscut și apreciat să le dăruiască mângâiere și întărire sufletească, având nădejde în Învierea lui Hristos, şi în iubirea Preasfintei Treimi.
Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam!
Cu părinteşti binecuvântări şi mângâiere pentru familia întristată,
† Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului”
În sunet de clopot, sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui Necula Petre Ciprian a fost purtat de colegii slujitori și cei care l-au cunoscut până la locul unde își va dormi somnul de veci.
Dumnezeu să-l odihnească!
0 Comentarii