Comedie noir cu ferma Florica, al doilea obiectiv istoric și cultural ca importanță după vila cu același nume, devenită între timp Muzeul Brătienilor. Ferma construită în stil neoromânesc de către familia Brătianu face obiectul unui ping-pong ipocrit între proprietari, Direcția de Cultură Argeș și Primăria Ștefănești. Fiecare pasează responsabilitatea în ograda celuilalt și nu observă, deliberat sau nu, o crimă de patrimoniu. Anume că ferma construită de Ion I.C. Brătianu e vandalizată și se dărâmă pe zi ce trece, culmea, la nici 200 de metri de vila Florica. Adică gard în gard cu ce a devenit de curând, prin lege, Muzeul Național Brătianu.
Stau și eu și mă întreb, ca Moromete, ce vor vedea turiștii, delegațiile străine, copiii aduși la simpozioane și Porți deschise la Vila Florica, ba chiar premierul Orban sau președintele Iohannis, când vor veni pe 24 mai la ziua tradițională a PNL, care, apropo, anul acesta împlinește 145 de ani de la înființare. Un șvaițer hidos de cărămidă roz coșcovită, cu garnitură de lăstăriș și buruieni. Asta vor zări, nu altceva!
Ar mai fi o soluție pentru ca retina vizitatorilor să nu fie zgâriată. Aceea ca administrația liberală și Guvernul Orban să-și asume răspunderea în Parlament pe o lege prin care toți vizitatorii aflați în drum spre Muzeul Național Brătianu să călătorească în microbuze cu geamuri fumurii sau să poarte ochelari negri în stilul carceral al anilor ‘50, ca să nu vadă ruinele fermei Florica, în stânga drumului. Care fermă, lovită de paragină, nu de teroriști, se află în proprietatea celor două Turnuri Gemene ale noii aristocrații argeșene, și îi numesc aici pe frații Cristi și Adi Prodănel. Îi cunoaște un județ întreg drept reprezentanții noii nobilimi argeșene, întemeietori de Școli Slobode Imobiliare Obștești, cu nimic mai prejos decât boierii Golești sau frații Brătieni. Sigur că sângele albastru al lui Cristi Prodănel a dat în clocot când a aflat că ferma Florica e vandalizată și a pus un avocat (o foarte bună acoperire) să facă o plângere înfuriată la poliție. Iar poliția, care se mișcă în ritmul ei, cu viteza luminii opace, nu va șterge praful de pe dosarul fermei Florica decât după distrugerea acestui obiectiv de patrimoniu cultural național. Și atunci, ca să claseze cauza cu autor necunoscut sau prin prescripție. Numai că ferma Florica nu e la Nisa, să meargă domn’ Cristi o dată pe an să dea o gheară la cazino, ci la doar 10 minute de reședința sa din Pitești. Iar ferma a fost vandalizată accelerat în ultimul an și jumătate, cam de când cartierele de vile se ridică precum ghioceii pe platoul Florica, iar popa Brânzea a început și el să toaleteze, prin defrișare, pădurea Brătienilor. Cam ăsta e contextul și ne e foarte greu să-l credem pe Cristi Prodănel că n-a avut instinctul elementar pe care îl are orice proprietar, acela de a-și păzi bunul.
Și încă ceva! Când a fost întrebat despre ferma Florica, domnul Cristian Prodănel ne-a mințit cu o maleabilitate de plastician. Nu de chirurg, ci de mase plastician de la Smeura, ca să nu existe vreo confuzie. A zis că nu mai are nicio treabă cu ferma și că a vândut-o unor italieni. Numai că reprezentanta acestora, pe care am contactat-o, l-a făcut de rușine contrazicându-l flagrant cum că încă deține 50% din fermă. Și atunci, de ce a mințit Cristi Prodănel? Răspunsul vi-l puteți da și singuri. Că restul sunt chiar gogoși pentru pinguini.