- Dan Andronic 30 martie 2025
Vasile Bănescu, un intelectual apropiat de Credință, fost purtător de cuvânt al BOR și realizator de emisiuni TV la Trinitas, a reușit să devină personaj principal într-o polemică legată de libertatea de exprimare. Prin atitudinea greu de înțeles din partea unui om cu un asemenea CV, care a avut tangențe cu comunicarea publică și presa, a declanșat un val de solidaritate cu un jurnalist, Marius Tucă. O problemă minoră a devenit majoră.
O să încep cu un citat din Ion Luca Caragiale: “Libertatea presei este garantată… până când scrii ceva ce nu le convine”.
Ce spusese Marius Tucă?
„Mie tot nu-mi vine să cred cum au dat ăştia lovitura de stat, nu ăştia de la Curtea Constituţională, că ăştia au fost….adică te aşteptai de la ei. Dar cum au dat ăştia de la BEC, nişte iluştri anonimi puşi să redactezi înainte de a da hotărârea. Au venit aşa într-o duminică seara şi ne-au tăiat lumina, au tăiat democraţia, au tăiat ce mai rămăsese din statul ăsta şi aşa mafiot”, spune Marius Tucă, în debutul videoclipului.
Ce s-a întâmplat?
CNA a decis eliminarea clipului de pe YouTube din cauza ideii că BEC a dat o lovitură de stat. O decizie aparent banală, numai că Vasile Bănescu, care a primit postul de membru CNA de la Guvernul Ciolacu, a spus că acest clip video trebuie scos de pe YouTube pentru că „personal, consider că a contrazice o instituţie în deciziile ei nu face parte din fişa postului unui jurnalist obiectiv.” Trosc cu bâta-n balta!
Bănescu nu a fost contrazis de membrii CNA, ba chiar aplaudat. Decizia de eliminare a spotului lui Marius Tucă a fost luată cu un singur vot împotrivă, al lui Georgică Severin, numit de PSD. O distincție importantă! Pentru că Severin a spus în dezbatere: „Cred că menirea unui jurnalist, dacă e să o luăm de la Carl Bernstein şi de la Watergate până în ziua de astăzi, este tocmai să nu fie de acord cu instituţiile, să investigheze şi să încerce să arate nu ceea ce vine din surse oficiale, ci dedesubturile la tot ceea ce se întâmplă”.
O opinie cu care sunt de acord. Mai ales că art. 30 din Constituție este fără echivoc.
“Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”.
Cred că este evident că o opinie jurnalistică nu este un pericol public! Cred că este normal și sănătos pentru societate ca un jurnalist să critice deciziile instituțiilor statului. Nu contează dacă eu sunt de acord cu opinia lui, dacă îmi place persoana jurnalistului sau nu, atâta timp cât nu aduce atingere demnității și nu promovează idei antisemite, legionare sau naziste (aici adăugați tot ceea ce este interzis expres de lege), are dreptul să exprime un punct de vedere.
Din acest motiv am luat din primul moment o poziție publică, am semnat scrisoarea prin care i s-a cerut demisia de onoare a lui Vasile Bănescu. Mai mult, pe pagina de Facebook a lui Vasile Bănescu, la postarea în care își cerea scuze, am intervenit și am comentat următoarea opinie a sa: “A afirma că o instituție a statului român, în speță BEC, a dat o «lovitură de stat» împotriva statului pe care îl reprezintă, a putut fi percepută și recunoscută, conform realității care o contrazice, ca o evidentă dezinformare, deci ca o știre falsă, emisă de cineva cu mare audiență publică și care nu a prezentat-o nicio clipă ca pe o «opinie» personală”. O formulare alambicată în care, de fapt, spunea același lucru ca în ședința CNA: dacă ești jurnalist cu notorietate nu ai voie să critici deciziile BEC! Stupefiat, l-am întrebat din ce moment istoric a devenit BEC o instituție ce nu poate fi criticată?
Cazul lui Marius Tucă este important nu pentru că este vorba de Marius Tucă, un om cu care sunt prieten de peste 30 de ani, sau despre decizia BEC, cu care am fost de acord, înțelegând dedesubturile și rațiunea de stat care au stat la baza ei. Partea importantă este că această decizie a CNA reflectă o tendință din ce în ce mai prezentă. Aceea de a considera opiniile mai periculoase decât gloanțele.
Instituirea unei Miliții a Gândirii, așa cum am definit-o din primul moment, nu va avea ca efect decât păstrarea faliilor din societate și după alegerile prezidențiale. Presa are (și) rolul de supapă a nemulțumirilor românilor și atât timp cât ziariștii nu înjură, nu jignesc și nu inventează știri, au dreptul să exprime orice opinie. A susține că o opinie este o știre, doar pentru că nu ai anunțat din start, este o simplificare milițienească a ideii de libertate de exprimare.
Ce se poate spune în final? Libertatea de exprimare trebuie apărată pentru a ne păstra dreptul de a spune ce crezi despre măruntaiele Statului, fie că este vorba despre politici, instituții sau oameni. Ai dreptul să ai o opinie, chiar dacă unii o consideră exagerată. Iar reacția societății trebuie să fie rapidă și fără echivoc, mai ales atunci când Statul riscă să devină abuziv prin instituțiile sale de reglementare.
Dacă am început cu I.L. Caragiale, o să închei cu Emil Cioran: „Libertatea nu e decât o iluzie dacă nu e însoțită de îndrăzneala de a spune ceea ce gândești”.
Articol preluat din evz
Citește și: 7.000 de lei lunar, pe viață, pentru foști șefi din Educație
0 Comentarii