# ”Terenul de sub Arpechim e contaminat până la zece metri adâncime”, dezvăluie liderul sindical Ionel Popescu de la Rafinorul. E din ce în ce mai clar pentru toată lumea că soarta Arpechim Piteşti, indiferent că vorbim de Petrochimie sau de Rafinărie, e aproape pecetluită în sensul dispariţiei acestui combinat atât de pe harta economică a judeţului, cât şi de pe cea fizică. Aceasta în ciuda variantelor de salvare vehiculate, ba pe la colţuri, ba semioficial, de la preluarea de către statul român prin Oltchim, până la implicarea unor petrolişti din lumea arabă. Nu lipsesc, bineînţeles, nici speculaţiile cu privire la interese oculte, concurenţe ciudate şi grămezi de bani care intră în buzunarele unora sau altora de pe urma distrugerii acestui agent economic. Toată lumea vorbeşte, iar unii, politicienii în special, dau impresia că se implică, iar OMV tace. Tace şi desface Arpechimul fier cu fier.
Ionel Popescu, liderul Sindicatului Rafinorul: „Primarul din Bradu nu trebuia să le dea autorizaţia de demolare”
Liderul Sindicatului Rafinorul din Arpechim, Ionel Popescu, ne-a declarat că doar statul mai poate salva platforma piteşteană, chiar dacă în vocea lui se ghiceşte scepticismul: „Nimeni nu mai poate salva Arpechim, decât statul român. Dacă se implică statul bine, dacă nu, nu. Toate declaraţiile politice care se dau acum sunt degeaba pentru că nu mai contează cine a privatizat sau nu Petrom, contează să dea soluţii dacă au. Vă spun eu, toate partidele au votat atunci cu amândouă mâinile privatizarea Petrom, doar România Mare s-a abţinut. Nimeni nu ne poate salva, nici arabii, nici nimeni, dacă nu se implică statul.”
Despre demolarea Arpechim, același lider sindical a spus că „nu este o chestie care să se facă peste noapte, iar pentru aceasta trebuie o serie de avize. Eu chiar îi reproşez primarului de la Bradu, Florin Frătică, faptul că a dat acea autorizaţie de demolare pentru că stătea în puterea lui să îi amâne pe cei de la Petrom până statul lua o decizie finală. Combinatul trebuie conservat, nu demolat. Şi vă mai spun ceva, sunt sute de hectare (n.r. peste 800, din care peste 430 ocupate efectiv de instalaţii industriale) care vor fi eliberate la zero, adică la nivelul solului. Acolo ei vor aranja frumos pâmântul pe deasupra, dar nu se va putea face nimic pentru că terenul este contaminat chimic. Până la 10 metri adâncime şi chiar mai mult, sunt canalizări, structuri de evacuare şi multe altele care ţin de procesele chimice care s-au derulat aici în decursul a zeci de ani. Se va face curăţenie doar la suprafaţă, dar în adâncime nu va curăţa nimeni”, ne-a mai declarat liderul sindical Ionel Popescu.
Marian Dumitru, liderul Sindicatului Oltchim din Petrochimie: „Preţul salvării Arpechim pleacă de la 200 de milioane de euro”
„Când am fost joi (11 august, n.r.) la Roibu, acesta ne-a spus că la finele lunii vor decide să se împrumute, ca să salveze situaţia. Eu vă spun că nu vor avea de unde să se împrumute pentru că nu le dă nimeni. În situţia în care se află acum, Oltchim nu are credibilitate pentru a accesa împrumuturi. Nici statul nu cred că are vreo şansă să salveze Arpechim, mai ales că nu poate gira un împrumut pentru Olchim în condiţiile în care FMI stă cu ochii pe noi. Gândiţi-vă că pentru închiderea combinatului s-au emis certificate verzi în valoare de 200 de milioane de euro, deci preluarea Arpechim, adică salvarea lui, ar porni cel puţin de la acest preţ pentru că reluarea activităţii ar presupune achitarea acestor certificate. Cine dă banii ăştia? Oltchim nu are de unde şi nici statul”, este de părere Marian Dumitru, liderul Sindicatului Oltchim din Petrochimie.
Primarul din Bradu are o explicaţie ezoterică: „Soarta Arpechim a fost decisă undeva, departe de noi”
Florin Frătică, primarul comunei Bradu, localitate pe teritoriul căreia Arpechim şi structurile economice de pe orizonatală ocupă în jur de 800 de hectare este convins că „soarta Arpechim a fost deja decisă undeva, departe de noi. Ar fi fost bine dacă s-ar fi putut salva acest combinat sau măcar acea parte din el, Petrochimia, care asigură materia primă pentru Oltchim. Pentru bugetul nostru nu mai e chiar o pierdere pentru că în ultima vreme Arpechim ne mai dădea doar 7 miliarde anual, sub formă de impozite. Au fost, într-adevăr, și perioade de glorie, atunci când Arpechim funcționa la capacitate maximă și ne plătea chiar și 60 de miliarde pe an. Dar nu bugetul comunei Bradu e problema, ci situaţia socială creată de închiderea definitivă a acestei platforme industriale”. Florin Silvestru
