„Omul ăsta nu trebuia să moară (…) Spitalul Judeţean a distrus probele”

0 1.147

# Dosarul morţii lui Alin Niţescu. Ce spune psihiatrul Gabriel Diaconu

Clasica explicație potrivit căreia mortul e de vină, că a avut ghinion, pare să fie varianta cea mai la îndemână şi în cazul anchetei morții tânărului Alin Nițescu (foto dreapta), pacientul cu probleme psihice, care în 2013, la 32 de ani, a decedat înecat cu propria vomă în secția ATI a Spitalului Județean din Pitești. Tânărul a murit în urma unei injecţii cu un medicament de ultimă generație, administrat în cabinetul psihiatrului Ramona Herişanu, aflat în incinta Clinicii „Dr. Irimia”, după ce a făcut un puseu de hipertensiune și a început să verse.
La cinci ani de la moartea fiului său, profesorul Viorel Nițescu contestă şi a doua ordonanţă de clasare, dată în urmă cu o lună de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti în cazul acuzaţiilor aduse de familie medicului psihiatru dr. Ramona Herișanu. Asta după ce şi anterior retrimiterii cazului la Parchet fusese clasată cauza privind săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, „întrucât fapta doctoriței nu este tipică sub aspectul laturii obiective”. Pentru că tânărul a murit cu zile, familia vrea tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de moartea lui Alin Niţescu. Rudele suspicionează o serie de greşeli şi neglijenţe medicale în acest caz, dar şi fapte mai grave, care merg până la acuzaţii de distrugere intenţionată de probe.

Că la mijloc ar putea fi vorba de lucruri necurate a arătat-o nu doar Judecătoria Piteşti, care a trimis deja o dată dosarul înapoi la Parchet şi l-ar mai putea trimite şi a doua oară după actuala contestaţie formulată de familie împotriva ordonanţei de clasare, ci şi un renumit medic psihiatru din Bucureşti. Contactat de “Jurnalul de Argeș”, la cinci ani de la moartea pentru care nu răspunde nimeni, cunoscutul psihiatru Gabriel Diaconu vorbește de un lanţ întreg de mizerii, mai ales în legătură cu neefectuarea testelor toxicologice cu probele care, în cele din urmă, au fost distruse. Pe de altă parte, indignarea tatălui e cu atât mai mare cu cât, spune bărbatul, nici în a doua ordonanţă de clasare nu se face referire la aspectele pe care atât familia, cât şi instanţa le-au cerut clarificate: cele referitoare la procedurile care i s-au aplicat sau, mai bine zis, nu i s-au aplicat pacientului din momentul în care i s-a făcut rău, până la sosirea ambulanței și, ulterior, până la deces. Pe scurt, omul se întreabă de ce fiul său a fost lăsat să moară şi de ce ancheta nu vizează şi această a doua parte a problemei, ci doar oportunitatea injectării sau nu a tratamentului cu olanzapină depot (ZypAdhera) și a medicamentelor administrate ulterior.
Drumul spre moarte, în cazul lui Alin, un pacient cu probleme psihice, a început cu o injecţie depot. Pentru cei care nu ştiu, asta înseamnă administrarea, de obicei intramuscular, a unei formule medicamentoase care se elimină lent și se absoarbe gradat, astfel încât substanța activă poate acționa o perioadă mai lungă de timp decât injecțiile standard sau medicamentele pe cale orală. Altfel spus, în loc să ia zilnic un medicament, pacientul primește o injecție-două pe lună, ceea ce-i ușurează lupta cu boala și existența, până la urmă. Cel puțin în teorie. Tânărul mai făcuse, anterior, de 15 ori acea injecţie. De data aceasta însă, lucrurile au degenerat, pacientului i-a crescut tensiunea, a devenit extrem de agitat.

„Probele biologice pentru INML au fost distruse după 10 zile, pentru că Serviciul Județean de Medicină legală nu avea bani pentru nu știu ce..”

„Injecția respectivă s-a făcut într-un centru de medicină privat, unde nu erau îndeplinite toate prerechizitele astfel încât să se poată administra în siguranță un medicament depot în cazul unui accident, care, ce-i drept, se întâmplă foarte rar, dar care se întâmplă. O a doua eroare a fost că, în momentul în care a fost trimisă ambulanța, a fost trimisă o ambulanță doar cu asistentă. Pacientul respectiv, care s-a agitat și a început să verse încă de când era la clinică, a făcut o pneumonită de aspirație și a murit a doua zi dimineață în ATI, la Județean, la Pitești. Practic, problema e în acest caz la nivelul culpei. Nu neapărat la nivelul culpei medicale. A fost un accident de administrare, însă medicamentele depot, foarte rar, pot să puncționeze o arteră. Medicamentul respectiv, în doza respectivă, are suficientă cantitate încât să fie toxic, pentru că intră dintr-o dată în torentul sanguin, fiind o soluție uleioasă, iar mai mult decât atât, ce s-a întâmplat apoi a fost un lanț întreg de mizerii, în sensul că aici cauza morții a fost stabilită a fi o pneumonie de aspirație, adică un stop cardio-respirator de cauză mecanico-toxică, dar probele biologice pentru INML au fost distruse după 10 zile, pentru că Serviciul Județean de Medicină legală nu avea bani pentru nu știu ce… Deci, spitalul a distrus probele recoltate”, a declarat, săptămâna trecută, contactat de “Jurnal de Argeș”, Gabriel Diaconu, un cunoscut medic psihiatru din București, care și-a exprimat și public indignarea față de cazul Nițescu.

„I-am spus doctoriței Herișanu că responsabilitatea e a medicului care face tratamentul”

Potrivit cunoscutului psihiatru, partea cea mai proastă a acestei povești este că, în lipsa probelor toxicologice, sunt șanse aproape nule să se mai facă vreodată, cu adevărat, lumină în acest caz. Nu e însă timpul pierdut cu privire la alte aspecte, pe care și familia le vrea lămurite: cele legate de faptul că, dacă pacientului i se acorda la timp ajutor după agravarea stării de sănătate, acum era în viaţă.
„Eu pe Ramona Herișanu o știu. Am și discutat cu ea atunci, pentru că ea era cumva, la rândul ei, speriată și indignată de faptul că respectiva clinică și-a declinat orice responsabilitate. Ce-i drept, i-am spus-o și ei atunci, responsabilitatea e a medicului care face tratamentul.
Din punctul meu de vedere, ok, s-a produs un accident de administrare, pacientului i s-au dat niște tranchilizante, pentru că era foarte, foarte agitat, dar în ce măsură medicamentele respective au contribuit la starea lui de depresă respiratorie e iarăși un semn de întrebare… De ce, n-o să știm niciodată, pentru că testele toxicologice nu s-au făcut. Aici a fost o mizerie. Probele au existat, dar spitalul s-a prevalat de faptul că e obligat să le păstreze doar 10 zile. SML a spus n-avem reactanți, n-avem aia, n-avem aia și le-a aruncat, ceea ce e un fel de lanț al slăbiciunilor”, a mai declarat, pentru “Jurnalul de Argeș”, psihiatrul Gabriel Diaconu.

„Problema erorii medicale sistemice e că urma scapă turma”

De altfel, Gabriel Diaconu a și fost contactat de familia lui Alin, aflată în căutarea unor răspunsuri pe care anchetatorii încă nu i le-au dat.
„În momentul în care pacientul a ajuns la Terapie Intensivă, la Spitalul Județean erau niște lucruri de făcut. Să mori într-o secție de ATI din cauza unei pneumonii de aspirație – pentru că omul a vomitat și și-a aspirat voma – ridică niște semne de întrebare. În genul acesta de accident, pneumonie de aspirație, există protocoale, se face lavaj pe bronhoscop. În toți anii ăștia, nu știu dacă cineva a întrebat dacă ăia au, acolo, bronhoscop. Pentru că știți care e adevărul? Nu au! Ce au făcut oamenii ăia a fost să-l monitorizeze și să-l țină sedat și, practic, în orele alea, el a făcut un stop cardio-respirator de cauză mecanică, dar dați-vă seama ce ar trebui să obtureze doi plămâni ca cineva să intre în șoc cardio-respirator mecanic!
O judecată corectă a cauzei morții continuă să fie departe de noi în toți anii ăștia! De ce? Pentru că nu mai există probe biologice și nimeni nu poate să confirme că motivul morții a fost un accident de puncție – adică ai o cantitate excesiv de mare de olanzapină în torentul sanguin. Nu mai vorbim de faptul că nu aveau kituri de toxicologie și asta e, în continuare, o problemă, pe multe plaiuri românești. Omul ăsta nu trebuia să moară. El a murit în urma unei erori sistemice medicale. Problema erorii medicale sistemice e că urma scapă turma”, a mai declarat, contactat de “Jurnalul de Argeș”, medicul Gabriel Diaconu.

Împărțirea vinei, în opinia unui medic

De altfel, după tragedie, doctorul a făcut, pe blogul personal, o analiză a cazului, arătând, din prisma unui specialist care tratează pacienți cu probleme similare, cine și în ce condiții ar trebui tras la răspundere în acest caz.
Cât despre administrarea medicamentului ZypAdhera, Gabriel Diaconu a încercat, încă de la mediatizarea cazului, să arate dacă și cum se poate vorbi sau nu de o speță de rea practică imputabilă medicului care a administrat ZypAdhera.
„Atâta timp cât el a respectat protocolul și a injectat ca și în celelalte 15 dăți medicamentul, opinia mea este că nu. Accidentul de administrare e accident de administrare. Că nu a recunoscut semnele intoxicației acute cu olanzapină (dacă asta a fost) este o eroare medicală pentru care medicul răspunde. Că a recunoscut intoxicația acută cu olanzapină și a întârziat deferirea către o secție de terapie intensivă nepermis de mult reprezintă o culpă medicală. Că a cerut ambulanță și ambulanța a sosit prea târziu e o culpă a ambulanței (…).

„E un blocaj instituțional care contribuie, mai departe, la suferința adăugată familiei”

În cinci ani de cercetări, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti a stabilit de două ori că medicul Ramona Herişanu nu a comis culpă medicală în cazul decesului lui Alin Niţescu. Și totuși, cine nu și-a făcut treaba?
„E posibil că mijloacele de asistență avansată au eșuat pentru că, de fapt, altceva, un eveniment nelegat de administrare, s-a petrecut de fapt. Examenul medico-legal amănunțit ar trebui să trieze o atare dilemă. Și ajungem la nuca putredă a problemei. Examenul toxicologic nu poate fi făcut, pentru că e costisitor. Familia e dispusă să plătească suma în contravaloare (900 RON), dar poliția, până acum, nu a colaborat. Dânșii nici nu au cum, pentru că nu au cum să ordoneze acești bani, adică să-i direcționeze spre bugetul institutului de medicină legală din surse terțe. Poliția are un buget alocat de stat, care se epuizează fabulos de repede. Chiar și la cererea familiei ei nu pot plimba, fizic și juridic, banii către IML. E un blocaj instituțional care contribuie, mai departe, la suferința adăugată familiei la momentul de față”.

Tatăl lui Alin, la 5 ani de la tragedie: „Se apără unii pe alţii la crimele pe care le fac”

Tatăl tânărului contestă din nou clasarea cauzei printre altele și pe motiv că anchetatorii nu au investigat toate aspectele asupra cărora Judecătoria Pitești atrăsese atenția la momentul în care a întors cauza la Parchetul pe de lângă Judecătoria Pitești.

„A doua oară, procuroarea a copiat aproape ad literam prima ordonanţă și a zis că dispune clasarea cazului. S-au rezumat la a spune că diagnosticul psihiatric sever impunea aplicarea tratamentului injectabil și că, din documentația analizată, nu rezultă existența altor afecțiuni care necesitau reevaluarea stării de sănătate anterior injectării medicației psihiatrice. Am făcut imediat contestație la prim-procuror. Am arătat că malpraxisul constă în două perioade. Ei se referă doar la prima perioadă. Ce ne facem cu ce s-a întâmplat după ce i-a injectat acest tratament și a început să se simtă rău? De asta nu se spune nimic. Ei se apără unii pe alții la crimele pe care le fac”, a declarat, săptămâna trecută, pentru “Jurnalul de Argeş”, profesorul Viorel Niţescu, tatăl lui Alin.

Ce spune conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti

„Dosarul respectiv, în care s-a dat soluție de netrimitere, este în prezent la instanța de judecată. A fost exercitată calea de atac împotriva soluției de netrimitere. Din 29 noiembrie e la Judecătoria Piteşti, motiv pentru care sunt în imposibilitate să vă spun ce ar fi acolo, dacă aspectele despre care spuneţi că le-a invocat tatăl au fost sau nu verificate”, a declarat, pentru “Jurnalul de Argeș”, Nicolae Argeșeanu, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.
Am încercat să obţinem un punct de vedere şi de la medicul Ramona Herişanu, care nu a răspuns însă mesajului nostru.

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata