Ana- Maria și Cătălina Velicu sunt două surori din Vrănești, comuna Călinești. În această vară, tinerele, de 20, respectiv 22 de ani, au fost admise la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București. Cele două surori s-au înscris la OSP, adică Ordine și Siguranță Publică. Acum 14 ani, fetele au trecut printr-o mare tragedie. Tatăl lor, care era polițist, a murit în misiune. Ștefan Velicu era agent-șef adjunct în cadrul IPJ Dâmbovița. Când s-a întâmplat tragedia, el avea 34 de ani. Acum, fetele vor îmbrăca uniforma de polițist în baza unui ordin al ministrului de Interne care oferă admitere fără examen pentru copiii polițiștilor decedați în misiune. Una dintre fete, Ana-Maria Velicu, a acceptat să ne vorbească despre aspirațiile sale și cariera pe care o îmbrățişează cu optimism. Să-i urmărim povestea!
„Am luptat să ajung până aici. Sunt pregătită!”
Tânăra a împlinit de curând 20 de ani și este studentă în anul II la Facultatea de Drept din cadrul Universității din Pitești. Din toamnă se va prezenta la cursurile Academiei de Poliție, unde este sigură că va face față provocărilor. „Sunt de părere că acest domeniu nu este doar al bărbaților. Și o femeie poate face față în «lumea bărbaților», după cum i se spune. Trebuie să ne ajutăm, să fim uniți și să ne respectăm.”
Studenta Ana-Maria își dorește să urmeze o carieră în poliție. Pasiunea este cea care dictează. „Academia de Poliție este un vis împlinit. Încă din clasa a X-a am visat acest moment. M-am apucat de pregătirea sportivă în clasa a XI-a și am continuat pregătirea până acum trei săptămâni”, adaugă ea. Nu îi este teamă de programul standard sau de strictețe, disciplină. Este conștientă ca vor urma schimbări majore, dar este gata să înfrunte necunoscutul. „Nimic nu mă poate doborî. Am luptat să ajung până aici. Sunt pregătită!”, spune Ana-Maria.
„Tatăl meu a fost polițist…”
„Modelul meu este, cu siguranță, tatăl meu. El m-a determinat să lupt și să ajung unde sunt în acest moment. Tatăl meu a fost polițist. Din păcate, și-a pierdut viața în misiune, lăsându-ne pe mine, mama și sora mea singure. Acest lucru m-a îndemnat să lupt, să nu mă las înfrântă. Simt că l-am făcut mândru, atât eu, cât și sora mea”, ne spune, emoționată, Ana-Maria Velicu.
Ana-Maria este foarte apropiată de sora sa mai mare cu doi ani, Cătălina Velicu: „Ne înțelegem foarte bine și vom depăși împreună fiecare obstacol”, spune ea. Mama lor le-a susținut constant. „Familia a fost alături de noi pe tot parcursul călătoriei prin viață, în special mama noastră, care ne-a susținut și ajutat indiferent de piedici.”
Despre ordonanța de urgență care le-a ajutat pe cele două surori să ocupe câte un loc la Academia de Poliție ne-a povestit chiar Ana-Maria Velicu. Acest ordin al Ministerului de Interne este oferit doar persoanelor care au avut în familie un membru polițist lăsat cu un handicap sau care a murit în timpul serviciului. De acest ordin pot beneficia doar rudele de gradul I. Concret, ordinul stabilește înmatricularea în instituțiile de învățământ ale Ministerului Afacerilor Interne (MAI) a copiilor aflați în întreținerea polițistului decedat sau a polițistului rănit.
„Pe 10 ianuarie 2004, un șofer a adormit la volan și l-a omorât pe loc pe tatăl meu. Atunci nu am realizat ce a însemnat, dar, odată cu trecerea timpului, absența lui s-a făcut simțită. Tatăl meu lucra pe autostradă, oprise un șofer pentru un control. De pe contrasens, o mașină al cărei șofer adormise la volan, a intrat în el, omorându-l și pe el, și pe persoana oprită.”
Exemplu de perseverență, Ana-Maria nu lasă nimic să îi stea în cale. „Am încercat să aplic și anul trecut, dar, din cauza înălțimii de 1,60 am fost refuzată, lucru ce m-a făcut să muncesc mai mult anul acesta pentru a îmi împlini visul. La admitere nu am simțit că am fost exclusă sau tratată diferit, iar cu ajutorul pregătirii intense, am terminat proba sportivă în 2 minute și 8 secunde”, ne mai spune Ana-Maria.
Visul celor două surori a devenit realitate, dar, chiar și așa, mulți pun această realitate sub semnul „norocului”. „Gurile rele au apărut încă de pe acum, spunând că am fost admise fără a susține examenul scris și că nu merităm acest «privilegiu» sau că avem «noroc»… Sincer, nu doresc nimănui să fie în situația de a trăi fără un părinte”, încheie Ana-Maria Velicu.
Mari Tudor
Felicitări pentru ca ati ales să urmați aceași carieră că și Fane. Eu sunt cel care am fost alături de familie și m.am ocupat de toate până când a fost condus pe ultimul drum. Sunt Panu Florin de la Găești un coleg de al lui Fane. Erati mici cand s.a intamplat evenimentul. Pe mine m.a schimbat la autostradă pt schimbul 2. Am fost șocat când am auzit stiind că de abia ne despartiseram.
Felicitari copii! Lumea…sa vorbeasca ce vrea, iar voi sa ajungeti acolo unde va doriti. Felicitari Danei, si rudelor voastre.