A apărut romanul „De ce, Doamne, m-ai născut la Pitești?”, de Ania Dana Cazan (sau Herman), un roman total autobiografic, unul care se citește pe nerăsuflate. Cartea are și un subtitlu autoironic care oferă indicii cititorilor – „Amintiri de copil post-decembrist despre oameni și locuri din orașul aflat la capătul celălalt al Autostrăzii A 1 (oraș care nu e București)”.
Este a șasea carte a ei, Ania debutând fulminant pe vremea când era elevă la Colegiul „Brătianu” și făcea de toate în plan artistic – juca teatru (scria scenariul, făcea scenografia și regia), înființând și o trupă „3fest” și un festival.
Deși e fiica marii actrițe Luminița Borta și a prozatorului Gabriel Cazan, Ania nu e era mulțumită (și nu este) de viața culturală a Piteștiului. De aceea, a dorit să le facă ea pe toate – și actorie, și regie, să publice romane, să facă festivaluri etc. La început cu câteva prietene și prieteni de vârsta ei, mai apoi cu profesioniștii.
Acest roman poate fi comparat doar cu „Romanul adolescentului miop” al lui Mircea Eliade. Dacă Eliade a scris romanul pe când era pe clasa a XII-a, la cald, în schimb, Ania a publicat cartea sa la 34 de ani, putând vorbi mai mult de memorii din copilărie, adolescență și primii ani ai tinereții. Orgolioasă, ne avertizează din prima pagină: „Acestea sunt amintirile mele. Deci dacă se trezește vreunul să mă contrazică cu «vezi, dom’le, că nu s-a întâmplat așa», îl sfătuiesc să scrie o carte despre asta. Chiar două”.
Este o carte despre viața culturală a Piteștiului de după 1990. Autoarea dă numele exact al personajelor cu care a interacționat. Volumul e structurat pe 8 capitole, fiecare cu un motto din piesa celebră a lui Marin Sorescu, „Iona”. Poate și pentru că Ania Cazan (Herman, după soț, dar ea era deja consacrată cu numele de domnișoară) are ceva din umorul, din satira lui Marin Sorescu.
Finalul e fără cuprins „pentru că lectura trebuie să fie parcursă cap-coadă”, încheie autoarea.
Pe ultima copertă, o precizare importantă: „Când scriu ceva, simt că îmi rup bucățelele din suflet și le aștern pe o foaie în așteptarea unui răspuns care probabil că nu va veni niciodată așa cum aș dori eu. Am scris cartea despre orașul meu cu nostalgie, amintiri bune și cu oameni, copaci și locuri în gând în speranța că vor veni nemuritori. Poate ar fi fost loc de mai multe descrieri și mai puține propoziții lungi, dar dacă o mai corectam încă o dată o ștergeam de tot”.
Dacă v-am stârnit interesul, găsiți cartea la Teatrul Independent din Pitești, unde funcționează și o librărie…
Citește și Cătălin Iancu Jr. şi Cătălin Iancu Sr. – turneu de excepţie în SUA
Citește și Analia Selis se întoarce la Piteşti
0 Comentarii