# Convorbiri neconvenționale cu medicul şi scriitorul Viorel Pătraşcu

# Medicul tratează cu metodele, tehnicile, aparatura şi medicamentele pe care le are la îndemână. Aveţi încredere deplină în fabricanţii de medicamente? Le creează ei pe cele mai eficiente? Le furnizeaza la preţuri corecte?
– Nu poţi avea deplină încredere în fabricanţii de medicamente. Măcar gândindu-te că industria farmaceutică este la acest moment cea mai rentabilă afacere. Dar nici nu te poţi trata de orice boală cu aiureli naturiste, apă plată cu lămâie, pupat de moaşte şi mers în pelerinaj la Arsenie Boca.

# Cartoful. Porumbul. Au asigurat hrana populaţiei aflate în explozie demografică. Dar tutunul? Dar sifilisul? Blestemul conchistadorilor! Blestemul tuturor! Cadouri ale Lumii Noi peste care a mai venit încă o pacoste numită Sida, nu prea se ştie din care Orient. Medicii de boli de piele şi venerice, în prima linie a frontului. Ne puteţi povesti câte ceva din această luptă sisifică?
– Bolile venerice au fost consemnate încă din Antichitate şi nu vor dispărea niciodată. Frecvenţa lor, de la foarte multe la rarisime este în funcţie de gradul de civilizaţie şi cultură medicală ale fiecărui popor. Instincte primare şi dorinţă de sex au toate vieţuitoarele. Dar numai omul are capacitatea de a şi le tempera, de a avea minime cunoştinţe despre aceste boli, precum şi de a şti cum pot fi prevenite. Mai pe scurt, una este Elveţia şi alta Angola, Ucraina sau România. La noi, numărul cazurilor depistate, raportate şi tratate corect este precum un aisberg. Una este ce se vede la suprafaţă şi alta realitatea de sub apă.
# Dar de criza de medicamente, când mor cu zile oameni în spitale şi pe afară, de toate vârstele, ce părere aveţi? Actor şi spectator în această dramă, cum vă jucaţi rolul? Şi ei, medicii aceştia, nu ajung acolo din întâmplare. E profesia pe care şi-o aleg.
– Oriunde în lume, în spitale sau în afara lor, se moare, cu sau fără o criză de medicamente. Fiecare om este un unicat iar organismul său răspunde altfel decât al semenilor la agresiunea şi tipul bolii ce-l pândeşte în fiecare clipă. Pe unul îl înţeapă o albină şi moare, altul supravieţuieşte unor tipuri de cancer ce au de obicei evoluţie devastatoare. Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus.
# Medicii de piele şi de boli venerice ştiu ce îi aşteaptă. De ce aţi ales, dintre toate ofertele, tocmai dermatolo – venerologia, domnule doctor?
– Am ales dermato – venerologia la disperare, după şapte ani petrecuţi la două dispensare rurale. De ce? Pentru că titulara Cabinetului Nr. 2 al PCR, cea căreia justificat i s-a spus în decembrie 1989 „Sinistra”, nu aviza organizarea unor concursuri de promovare spre o specialitate sau alta.
Şapte ani am aşteptat cei din generaţia mea să intrăm în secundariat, spre a nu ne prinde anii pensionării pe cine ştie ce coclauri. Azi nu regret nimic. Nici apostolatul, nici alegerea unei specialităţi de o complexitate nebănuită.
# Dar hai să trecem de la medici la pacienţi! În afară de bolile, să le zicem naturale, care dau năvală peste noi din pricini necontrolate, ne sunt şi cele provocate. Mă gândesc la tatuajele cu mii de înţepături, care acoperă corpul cu o crustă de vopsele, la inelele şi cerceii agăţaţi pe limbă, în gingii, pe buze, chiar pe organele genitale. La brăţările din aliaje oxidante. Ce e cu această sminteală?
– În nici un domeniu gusturile nu se discută. Orice pe lumea asta pentru unii este o sminteală, pentru alţii o plăcere. E adevărat, o bravură cam de Papua Noua Guinee, când ne gândim la piercinguri.