# Convorbiri neconvenţionale  cu John Brănescu junior

# De unde vii în zori de zi, istovit și entuziasmat în tranșee? Dintr-un concurs neautorizat, pe drumuri interzise, când cocoșii nu cântă și câinii nu latră. Automobile de sute de cai putere și viteze amețitoare, care pot sfârși cățărate pe un stâlp, urcate într-un copac, terciute de un zid, în miros de bezine fine și de vodcă. Dintr-o cursă pe plajă pustie? Sau pe străzi aglomerate, gata să spulbere trecătorii în intersecții sau din stațiile de așteptare?
– Bună dimineața, Domnule Profesor! Spun „bună dimineața” pentru că întrebarea de început a interviului dumneavoastră cere răspunsul despre momentul „zorilor dimineții” cu un imperativ „de unde vii?”. Răspunsul meu e dezarmant de simplu: „zorii de zi mă găsesc după un somn odihnitor, acasă sau în patul unui hotel când sunt în deplasare”.
Nu am obiceiul să pierd nopțile pentru că noaptea a fost rânduită pentru refacere și odihnă după o zi de muncă; asta e regula de când lumea, iar eu o respect ca și cum ar fi și a mea.
Cât despre ficțiunea dumneavoastră cu tot felul de locuri și fapte deșucheate, riscante și degradante, pot confirma că tot ce prezentați exista, ba chiar mai mult.
Am avut curiozități doar pentru a cunoaște oamenii în toate ipostazele și locurile cu toate ofertele, dar totul a rămas în acest stadiu dat fiind faptul că am cunoscut dinainte răspunsurile și riscurile unor astfel de deviații.
# Dintr-un local de lux cu separeuri, băuturi fine și femei cu farmece de vânzare? De la un joc de noroc? Iahturi? Croaziere de plăcere? Scufundări? Sporturi extreme? Știam. Te cunosc bine. Nu-ți sta așa ceva în fire, în educație, în caracter. Dar când atâtea beizadele, fii de parlamentari, de guvernanți, de ambasadori, de înalți funcționari, de ofițeri, de oameni de afaceri și de lideri politici se cred supraoameni și se comportă ca nişte vlăstare de zei, călcând în picioare legile şi morala, surprizele nu sunt excluse. Cum te descurci printre ei? Încearcă să te atragă? Să te ispitească? Te izolează? Te privesc ca pe un ciumat pentru că ești altfel decât ei? Ai, totuși, prieteni pe măsură?
– Ați surprins un aspect sensibil și destul de delicat. Nu poți să fugi de realitatea în care trăiești, important e să te adaptezi și să-ți construești relațiile cu lumea după regulile proprii, fără să te lași atras sau târât în medii cu indivizi dubioși, imorali sau instabili emoțional.
Astfel de persoane sunt peste tot și caută să atragă în grupurile lor cât mai multe potențiale victime sau „găini de jumulit”.
Eu îmi fac destul de greu prieteni, mai mult, periodic îi reevaluez și îi cern. Am fost în situația în care după aceste operațiuni nu mai aveam nici un prieten, lucru care nu m-a deranjat deloc pentru că în opinia mea nu se fac compromisuri cu astfel de lucruri.
În schimb, am o groază de amici, practic am o bună amiciție cu toată lumea, nu doar cu cei din generația mea. Lucrul ăsta mi se pare extraordinar și mă face să mă simt sigur pe mine și pe toate situațiile. Ofer respectul meu fără să aștept nimic de la nimeni pentru ca mai apoi să pot face selecția.
# Fiul unui om de afaceri, comerciant internaţional, John Brănescu senior, care îți pune totul la dispoziţie, cum ai reuşit să reziști? Pe ce te-ai bazat? Ce te-a ajutat?
– Am avut privilegiul de a avea niște părinți minunați care m-au ajutat să înțeleg corect mersul lucrurilor.
Cât despre Tata, nu e prea ușor să fii fiul lui John Brănescu. Spun că nu e ușor deoarece tata John ia toate lucrurile în serios și nu ai cum să fentezi ceva. E perfecționist și vede soluțiile într-un singur fel: „eficiență maximă cu costuri minime”.
El are dreptate 100%, dar mai sunt și ale tinereții slăbiciuni. Am căutat să împac și capra și varza, dar acum cu maturizarea și experiența de viață acumulată, văd clar că soluția e cea pe care o prescrie el, așa că o s-o preiau integral și am să o perfecționez și mai mult.