# Declară comisarul-şef Aurel Popa, comandantul SPIR din Poliţia Argeş. În Argeş, prezenţa “mascaţilor” este una discretă. Fără surle şi trâmbiţe, apar când şi de unde nici nu te aştepţi. “Ca ninja!”, spune, glumind, şeful lor, comisarul şef Aurel Popa. Pregătiţi să intervină rapid şi eficient pentru a dezamorsa scandaluri sau turbulenţe, pentru a pune în aplicare mandate de percheziţie sau de arestare, dar şi pentru situaţii de luare de ostatici, pază magistraţi sau în caz de atacuri teroriste, luptătorii Serviciului de Intervenţie Rapidă Argeş sunt niște profesioniști, iar de acest fapt s-au convins şi oficialii de la ONU și de la NATO. Protejându-le anonimatul, comisarul şef Popa ne-a vorbit despre oamenii pe care îi coordonează, în interviul următor.
“Avem campioni de toate nivelurile, cu excepţia celui olimpic”
# Cât de bine pregătiţi sunt oamenii din echipa dv?
– Selecţia lor se face în urma unui concurs, constând în trei probe: proba sportivă, examenul psihologic şi tragerea. O mare parte dintre ei sunt sportivi veniţi de la Clubul Dinamo.
# Ce performanţe au avut în sporturile pe care le practică?
– Avem campioni de toate nivelurile: mondial, european, naţional, cu excepţia celui olimpic. Unul dintre ei este campion european şi mondial la caiac-canoe. Mai am campioni la judo, kick boxing, box, wushu. Marea lor majoritate – cam 80% dintre ei – sunt în acest serviciu de 12 ani, adică de la înfiinţarea detaşamentului, DPIR, cum se numea înainte.
# La o asemenea diversitate de sportivi, cum se desfăşoară antrenamentele lor fizice?
– Ei provenind dintr-o mare varietate de sporturi, şi aproape toţi având absolvită Facultatea de Sport, fiecare dintre ei conduce antrenamentele pe specific. Într-o zi se fac antrenamente de judo, în alta de kick boxing, în alta de box etc. Pe kick boxing sunt vreo 2-3, la fel pe judo şi pe box. Se întocmeşte o tematică ce trebuie respectată. Fiecare dintre ei îi învaţă pe ceilalţi ceea ce ştie el. Spre exemplu, o săptămână se face judo, următoarea box etc. Dar toţi lucrează. Sunt profesionişti, nu trebuie să le spunem noi ce să lucreze.
# V-au plecat dintre oameni ca să se angajeze pe la forurile europene sau internaţionale?
– Avem vreo zece plecaţi. La New York sunt doi (la ONU), la Haga sunt şase, unul la Bruxelles, unul la Geneva, doi la Viena (la ONU).
# Este un lucru bun, pe de o parte, pentru că pregătirea pe care au primit-o în România este apreciată. Este un lucru rău, pe de alta, pentru că se pierd nişte oameni în pregătirea cărora statul român a investit.
– Sub aspect pecuniar, e mai bine pentru ei. E ca şi în fotbal: dacă el găseşte o soluţie mai bună, se duce acolo.
O poliţistă dă aceleaşi probe sportive cu bărbaţii
# Am auzit că aveţi printre luptători şi o fată. Cum se descurcă o fată într-un domeniu al bărbaţilor?
– Se descurcă foarte bine şi e tratată cu respect. N-are cum să nu se descurce, e poliţistă, soţul ei e şi el poliţist. Ea face aceeaşi muncă cu a bărbaţilor şi e deja de şapte ani la detaşament. Sunt şi situaţii în care este imperios nevoie de o femeie, spre exemplu la percheziţiile corporale asupra unor persoane de sex feminin, legislaţia cere ca acest act procedural să fie efectuat de către o femeie.
# Ea ce sport practică?
– Box. A luat locul 3 anul trecut, la profesionişti.
# Probele sportive le dă după baremele pentru femei?
– Nu. După cele ale bărbaţilor. Aşa vrea ea, pentru că fac cu toţii aceeaşi muncă.
# Cum decurge o zi de muncă pentru un “mascat”?
– Au 4 – 6 ore de odihnă, dacă le au şi pe alea, 2 ore de antrenament fizic, 2 ore de pregătire de specialitate, 2 ore de pregătire poliţienească. Zilnic se face asta. Când eşti plecat în misiune, n-ai timp de astea şi pe urmă trebuie să recuperezi. Înainte de fiecare misiune, se face un briefing, în care se stabileşte rolul fiecăruia, ce are fiecare de făcut. Asta când timpul permite. Altfel, în maşină, până ajungem la locaţie, stabilim toate astea.
# Aveţi şi câini de serviciu în dotare?
– Da. Avem un câine ciobănesc german foarte bine pregătit, pentru serviciul pirotehnic, pe detectare explozibil. Pe partea de intervenţie avem un rottweiler, care e câine de însoţire.
# I-aţi folosit?
– Bineînţeles, îi folosim adesea. La un meci de fotbal, la Mioveni, rottweilerul i-a rupt pantalonii unui suporter turbulent, care se apropiase prea mult de noi.
“Procurorul ordonă unde se sparge uşa”
# La ce intervenţii mai importante aţi fost?
– Orice acţiune este importantă, noi aşa le privim pe toate, la aceeaşi valoare. Pe toate le tratăm la fel. Am avut, mai de mult, la Poiana Mărului un caz cu un bolnav psihic care s-a baricadat în casă cu o butelie. Îşi luase familia ostatică, în cameră, cu el. Ameninţa că se aruncă în aer. Recent am avut o tentativă de tâlhărie la Costeşti, unde ne-am mişcat foarte repede. În 3-4 ore i-am şi prins pe făptuitori. Acum doi ani am umblat 3 zile să îl prindem pe un evadat de la Mărgineni. Fugise din judecătorie, de la Pucioasa.
# Vi s-a întâmplat să greşiţi adresa şi să descindeţi la una nereală?
– La orice misiune, şeful misiunii, care ordonă unde se sparge uşa sau ce se face, e procurorul. Iar dacă nu este procurorul, este ofiţerul de la Crimă Organizată, ori de la Judiciar. Mandatele de percheziţie sunt date cu o adresă. Cei în măsură să stabilească adresa sunt aceştia. Am văzut ce tevatură s-a făcut recent cu femeia aia din Craiova. “Mascaţii” n-au greşit adresa. Adresa a fost bună, cel căutat a locuit acolo, dar adresa era veche şi se mutase între timp. Noi suntem o forţă auxiliară. Nici noi nu ne ducem să spargem uşa şi nu suntem de capul nostru. Suntem la ordinul celui care coordonează misiunea. Procurorul şi ofiţerul de caz sunt cei care stabilesc locul de intervenţie. Ei îşi asumă toată responsabilitatea, nu este responsabilitatea noastră.
# Sunteţi o prezenţă foarte discretă în Piteşti…
– Suntem modeşti (zâmbeşte – n.r.). Normal că te banalizezi dacă eşti văzut zi de zi pe stradă şi nu mai are efectul scontat. Noi, mascaţii, trebuie să fim eficienţi, nu să facem gălăgie.
Adriana Gândilă
0 Comentarii