Zilnic ne trec prin mână bancnote, dar puțini sunt cei care cunosc povestea fabricării lor. Ei bine, Nicolae Săftoiu este cel care a desenat toate biletele de bancă ce au circulat după 1989 în România. În Lunca Gârții din comuna argeșeană Stoenești ajungi pe un drum de țară, ce șerpuiește de-a lungul Muntelui Păpușa, masiv înconjurat de apele Dâmboviței. La 20 km de Câmpulung Muscel, într-o casă țărănească, cu arhitectura tipic musceleană, a locuit ultimii 18 de ani din viață Nicolae Săftoiu.
A refuzat să picteze portretele soților Ceaușescu
Pentru că a refuzat să picteze portretele soților Ceaușescu, înainte de Revoluție ”a făcut foamea”, croind fuste și rochii pentru Fondul Plastic. A absolvit Facultatea de Arte Plastice în 1958. După 1989, un prieten l-a prezentat guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, și așa a ajuns să deseneze bancnotele României. Înainte de a desena prima bancnotă s-a găsit o unitate pentru toată suita ce avea să apară pe parcursul anilor. Astfel, s-a hotărât ca pe față să existe un portret și o floare, iar pe spate un simbol, un element de artă populară, care să aibă legătură cu personajul respectiv. În privința dimensiunilor, s-a mers pe ideea de progresie 3 cu 5 cm. Bancnota de 1.000 de lei a închipuit-o pe scara avionului, în drum spre Londra, unde se ducea să o transpună pe calculator. Atunci în România nu exista tehnica necesară. La prima întrevedere cu guvernatorul Isărescu a refuzat să fie semnat pe spatele bancnotei, considerând că nu el este autorul, ci toți cei 100 de specialiști care au lucrat la realizarea ei. Această bancnotă a fost singura neaprobată de Guvern, așa cum a fost ea concepută inițial. Bancnota de 2.000 de lei, prima din Europa tipărită pe plastic, a fost imprimată în Australia. Pentru că a fost nevoit să zboare 29 de ore cu avionul, Săftoiu s-a lăsat atunci de fumat.
Ateneul în loc de Sfinx
Artistul desenase mai multe variante pentru spatele bancnotei de 50.000: un urs, un fluturaș de stâncă, un cerb, Babele, Voronețul. S-a ales Sfinxul, însă atunci când a apărut pe piață, bancnota avea pe spate, ca și în prezent, Ateneul. Cineva din bancă a schimbat-o, pur și simplu. Săftoiu a refuzat să semneze mai apoi pentru această modificare. ”Ăsta a fost motivul pentru care nu am mai făcut eu bancnota de 1.000.000, deși concepția grafică îmi aparține, bancnota face parte dintr-o suită doar de mine creată”, a spus cu mulți ani în urmă Săftoiu. Artistul ține minte că pentru o bancnotă a propus portretul lui Titulescu, dar a fost refuzat pe motiv că ministrul de Externe ”ar fi fost homosexual”. Atunci când vorbește despre bancnota de 1.000.000 de lei, revolta graficianului se ridică la valoarea acesteia. Inițial, tot el a proiectat acest bilet de bancă. ”Mi-au cerut să reluăm Eminescu, din motive de economie, că portretul este deja făcut”, a mai spus Săftoiu. Între timp însă s-a renunțat la serviciile lui, bancnota fiind realizată de altcineva. Graficianului i s-au comandat și desene pentru leul greu. Dar, ca și în cazul bancnotei de 1.000.000 de lei, nu a fost niciodată plătit pentru machetele respective. Săftoiu nu a fost angajat al BNR, ci colaborator. Cei mai mulți bani i-a primit pentru bancnota de 500.000 de lei: 6.000 de dolari, pentru o muncă de doi ani.
Fabricarea banilor: „meșteșug, travaliu, ocnă”
„De la a face un desen și până la a ieși pe piață e cale lungă”, a mai spus Săftoiu. Realizarea unei bancnote începe însă de la grafician. El propune personajul, după ce se documentează la Biblioteca Academiei. ”M-am chinuit la Blaga – are o față teribilă. Îl făceam în creion, la lupă, este foarte migălos. Desenam mai multe variante. Apoi discutam ce punem pe spate: o poartă românească, o furcă, o biserică. Mă consultam mereu cu oamenii”, a povestit graficianul. După ce macheta este aprobată de conducerea băncii, ea este transpusă în calculator de un designer, care reface și compoziția – liniarizarea. ”După acest proiect se fac filmele, apoi plăcile pentru imprimare, se comandă portretul, care este și el gravat, liniarizat. Se comandă cernelurile și hârtia specială”, a explicat Săftoiu, precizând că nici el nu poate spune cu exactitate toți pașii până la realizarea bancnotei finale: sunt peste 100 de oameni care muncesc la fabricarea acesteia. Apoi se adaugă elementele de siguranță, altele decât cele știute de toată lumea, invizibile, cunoscute doar de patru-cinci oameni. ”La tipografie nu ai voie să greșești niciun micron, că-ți iese o bulibășeală. Se folosesc metri cubi de hârtie… Cineva de la serviciul siguranță, să știe toate detaliile, ar putea scrie o carte. E meșteșug, e travaliu, e ocnă”, a punctat artistul.
Nicolae Săftoiu, artist și agricultor
În ultimii 10 ani, Săftoiu nu a mai desenat bani, ci a pictat peisajele din jurul casei din Stoenești sau pur și simplu imagini după care alții fac povești. Împreună cu soția s-au numit agricultori. Au avut o grădină de flori și zarzavat, de aproximativ 2.000 mp. Au cultivat salată, spanac, napi de patru feluri, ceapă de toate soiurile, praz, bame, mazăre, fasole, soia, broccoli și varză de Bruxelles. Din recolta proprie menționăm mere, cireșe, prune, vișine, piersici, zmeură și căpșune. A avut o pasiune pentru florile: moțul-curcanului, alături de cârciumărese, crăițe, ochiul-boului și zorele. La București în ultima perioadă a mers foarte rar, pentru ca artistul să-și cumpere pensule, pânză și culori. Nicolae Săftoiu, graficianul de la Stoenești care a desenat bancnotele României, s-a stins din viață în anul 2017 în comuna Stoenești.
Sursa: informaţii selectate dintr-un articol mai amplu publicat pe jurnalul.ro
