Neurochirurgul Mihai Popescu a inventat dispozitivul de avertizare a crizelor de epilepsie

# Geniul de la Spitalul Judeţean Argeş # Invenția acestui medic a primit în 2013 medalia de aur la Salonul Auto de la Geneva # O altă invenție premiată a șefului secției de neurochirurgie de la Spitalul Județean este un dispozitiv pentru injectarea citostaticelor direct în creier, medaliată cu argint în 2011, la Salonul de Invenţii de la Geneva

Dr. Mihai Popescu, șeful secției de neurochirurgie a Spitalului Județean Argeș, este posesorul unei medalii de argint la salonul Internațional de Invenții de la Geneva pentru realizarea sa „Echipament de lavaj ventricular cerebral activ controlat”, un aparat pentru spălarea ventriculilor cerebrali, și al unei alte medalii, de aur, la același prestigios salon, pentru un „Dispozitiv portabil de monitorizare în timp real a crizelor de epilepsie”. Două invenții înregistrate la OSIM, premiate și în țară, care urmează să intre în producție pentru atingerea obiectivului pentru care au fost gândite, acela de a salva vieți. Dincolo de distincțiile primite de-a lungul anilor, neurochirurgul venit la Pitești, acum 11 ani, tocmai din Țara Moților, după o „escală” profesională în Capitală, este, împreună cu reputatul prof. univ. dr. Valentin Titus Grigorean, şeful Clinicii de Chirurgie de la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti, autorul unei tehnici medicale deosebit de benefice suferinzilor de hidrocefalie internă. Nu ne-am propus o trecere în revistă a CV-ului său impresionant, care include printre funcțiile și pozițiile deținute și pe acelea de manager de unitate și președinte al Consiliului de Administratie al Spitalului Judetean Argeș, precum și titlul de profesor universitar la UPIT- Facultatea de Ştiinţe, Departamentul de Asistenţă Medicală şi Kinetoterapie (Doctor Habil Neurochirurgie), ci ne-am dorit să vă prezentăm, succint, realizările impresionante ale unui profesionist de o modestie invers proporțională cu rezultatele sale.

Prima invenție: un aparat pentru spălarea interiorului creierului

Primul dintre brevetele de invenție amintite – „Echipament pentru lavaj ventricular cerebral activ controlat” – a atras deja atenția unor posibili investitori, gata să-l producă pentru dotarea spitalelor care au secții de neurochirurgie, mai ales după ce prototipul gândit de Mihai Popescu a fost premiat și la Geneva. L-am rugat pe cunoscutul neurochirurg să explice, pe înțelesul tuturor, cum funcționează acest echipament. „Este un aparat care se foloseşte pentru spălarea interiorului creierului, adică a ceea ce înseamnă ventriculii cerebrali. Aparatul are o tehnică de funcţionare specială şi are indicaţii în infecţii severe ale creierului, aşa numitele ventriculite, hemoragii cerebrale cu inundaţia ventriculilor cerebrali. Se poate crea hipotermie. Introducem în creier ser fiziologic la temperatură mai mică, în aşa fel încât să producem o răcire a creierului, lucru care e extrem de favorabil în accidentele vasculare cerebrale, ajutând la regenerarea şi refacerea în timp mai scurt a creiereului. Se pot administra, pe această cale, antibiotice în interiorul creierului şi, bineînţeles, în anumite cazuri precum limfoamele maligne, un fel de leucemii, se poate administra citostaticul direct în interiorul creierului, fără a-l mai administra pe cale generală”, explică dr. Mihai Popescu. Este o inovație, pentru că până la acest aparat, n-a mai existat o invenţie similară. „Deocamdată, aparatul există ca prototip şi ca principiu de funcţionare. Producerea lui pe scară largă, în scopul folosirii în practica medicală, presupune costuri foarte mari. Chiar în această perioadă suntem contactaţi de anumite firme care doresc să producă aparatul ca atare, pentru a putea fi folosit în practica medicală. Sunt firme care lucrează pe fonduri europene, care urmăresc tot ceea ce înseamnă invenţii, inovaţii, brevete şi anumite lucrări de doctorat şi de altă natură, care aduc lucruri noi, lucruri care să poată fi finalizate şi care urmăresc să le producă, în vederea introducerii lor în practica medicală”, mai spune dr. Mihai Popescu. Aparatul conceput de renumitul neurochirurg a primit în 2011, la Reuniunea Mondială de Inventică de la Geneva, medalia de argint. „S-au apreciat caracteristicile tehnice. Sigur că orice aparat de felul ăsta trebuie testat întâi pe animale de experienţă, ceea ce s-a şi întâmplat, însă până la urmă, practica va fi cea care va dovedi dacă este viabil şi dacă medicii colegi din ţară şi din străinătate vor fi interesaţi de folosirea lui”, mai spune dr Mihai Popescu. Și nu este singura invenție a șefului secție de neurochirurgie a Spitalului Județean Argeș apreciată la nivel internațional.

A doua invenție: dispozitivul portabil de monitorizare în timp real a crizelor de epilepsie

Reputatul medic a imaginat un aparat de evidenţiere a crizelor de epilepsie în timp util, premiat în 2013, la Geneva, cu medalia de aur, o invenție despre care dr. Mihai Popescu vorbește cu o modestie uimitoare. „Nu aduce ceva extraodinar… 5% din populaţia omenirii e bolnavă de epilepsie. În cazul acestor bolnavi, în 9 din 10 cazuri, nu există semne premonitorii ale crizelor. Pur şi simplu, ele se instalează ca atare, singurele semne fiind, de obicei, necaracteristice (dureri în piept, senzaţii de vomă, de nelinişte). Bolnavul nu poate să aprecieze, să conştientizeze faptul că va urma o criză de epilepsie. Sunt bolnavi cunoscuţi, diagnosticaţi clinic electroencefalografic şi pe rezonanţă magnetică nucleară… Ne-am gândit să facem un aparat care să anunţe bolnavul că o criză de epilepsie este iminentă sau că este posibil să apară, montând un electrod pe zona din scalp care corespunde zonei epileptogene și să facem un program informatic în care să implementăm aspectul encefalografic al crizelor bolnavului, astfel încât în momentul în care într-un focar epileptogen încep descărcări de tipul epileptic – care durează 10 minute până la instalarea crizei, criză care apare ca o pată de ulei ce se întinde pe tot creierul – aparatul să le recunoască drept caracteristice unei crize de epilepsie”, explică neurochirurgul. Purtarea unui astfel de aparat ar ajuta enorm bolnavii de epilepsie prin avertizarea asupra viitoarelor crize, prin punerea la adăpost de accidentele care, de obicei, însoțesc astfel de evenimente. „Aceste descărcări sunt monitorizate într-un aparat care poate fi aranjat ca un soi de medalion sau ceva de felul ăsta, iar în momentul în care apar decărcările encefalografice tipice pentru o criză de epilepsie, o avertizare sonoră va pune în gardă, prin sistemul GPS, telefon sau ceva asemănător, bolnavul, aparţinătorul cel mai apropiat, dar și Centrul Naţional de Epilepsie, în aşa fel încât să ai un control faptic al crizelor de epilepsie”, spune șeful secției Neurochirurgie a Spitalului Judeţean Argeș. Altfel spus, un astfel de dispozitiv poate salva vieți. „Sunt bolnavi care pot să sufere traumatisme grave în cursul crizelor de epilepsie. Gândiţi-vă ce se întâmplă dacă sunt lângă foc, lângă un gard de sârmă ghimpată, pe trecerea de pietoni, sau Doamne-fereşte, cum se întâmplă în România, la volan, pentru că mai sunt și astfel de bolnavi care… au permis de conducere. Ce se întâmplă dacă respectivul face o criză de epilepsie şi produce un accident? N-am adus ceva fantastic, dar pentru bolnav, acest aparat e important pentru că-i poate salva viaţa sau poate să prevină nişte traumatisme sau complicaţii extrem de grave, secundare unei crize de epilepsie, dat fiind faptul că bolnavul este complet inconștient în timplul crizei”, explică neurochirurgul.

Ce tehnică din chirurgie îi poartă numele

Și nu în ultimul rând merită amintită și tehnica medicală chirurgicală ce-i poartă numele, una care ajută o categorie de pacienți greu încercată de o boală cumplită. „Este o tehnică pe care am imaginat-o şi am transpus-o în practică împreună cu profesorul Grigorean, şeful Clinicii de Chirurgie de la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti, în hidrocefalia Internă, o boală care se caracterizează prin acumularea de lichid cefalo-rahidian în creier. În cazurile cu indicaţie chirurgială, se face un drenaj cu un sistem de valvă care reglează presiunea şi drenajul lichidului. Au fost o mulţime de tehnici, cu drenaj în vena cavă superioară, cu drenaj în venele jugulare, cu drenaj în pleura pulmonară, cu drenaj în marea cavitate abdominală, în ureter… La ora actuală, se face un drenaj care se numeşte ventriculo-peritoneal, în care cateterul din burtă se pune între ansele intestinale… De obicei, este cauza complicaţiilor abdominale ale bolii, care sunt cele mai frecvente: marele epiclon, praporele cum este cunoscut popular, manşonează tubul prin care se scurge lichidul şi poate să obstrueze, astfel încât boala să revină. Noi am avut ideea să-l băgăm între cele două foiţe ale marelui epiclon, care are şi celule ce previn apariţia şi distrug eventualele infecţii, deşi nu e cazul metodei despre care vorbim, pentru că nu drenăm decât lichid cefalo-rahidian curat (în cazurile cu infecţie, ne abţinem de la intervenţia chirurgicală). Metoda dă rezultate. Avem peste 21-22 de cazuri operate până în prezent, bolnavi care au fost urmăriți între un an și cinci ani, din punct de vedere al funcționalității sistemului de drenaj, fără complicații, fără probleme deosebite”, spune profesorul. Deja, unii dintre colegii neurochirurgi din România folosesc tehnica celor doi iluștri medici care n-au altă satisfacție decât cea a recunoșterii (morale doar) meritelor aduse la dezvoltarea medicinei. „Poate nu ştiţi treaba asta dar, mai ales la copii, pentru că sunt în creștere, există cazuri cu 20-30-40 de revizii de şold, în care se scoate tubulatura şi se repune. E o situaţie destul de dificilă. Tehnica dă rezultate bune. Chiar recent am trimis un articol despre rezultatele operaţiei revistei poloneze de neurochirurgie. Nu ştiu dacă a fost acceptat pentru publicare sau nu, dar rezultatele sunt interesante, iar noi, ca autori, suntem mulţumiti de ele”, mai spune dr. Mihai Popescu. 

Cum a fost plagiat neurochirugul Popescu de nişte doctori suedezi

Din păcate, ca peste tot, și în lumea medicală se practică furtul de informaţie. „Noi am publicat ideea operaţiei într-o revistă mai modestă de la Timişoara, de chirurgie experimentală, iar, ulterior, am trimis și în străinătate anumite articole. Ne-au fost refuzate, iar după şase luni, am văzut că nişte autori suedezi au scris un articol aproape identic cu articolul făcut de noi. Din păcate, tehnicile medicale nu se înregistrează la OSIM, prin prisma faptului că pentru ele trebuie să ai un device, un instrument, un motor, ceva… Tehnica chirurgicală e un bun al omenirii. Să zicem că-ţi rămâne gloria și satisfacția că… operaţia pe care ai imaginat-o tu ajută atâția pacienți, pentru că nici nu ne-am gândit să cerem bani sau alte foloase”, a mai spune neurochirurgul Mihai Popescu. „Nu mă interesează să lucrez în străinătate. Am avut posibilitatea să rămân la Paris, dar nu mi-am dorit asta. Faptul că ne-am născut aici înseamnă că, probabil, aici e locul nostru. Am venit la Piteşti din simplul motiv că am considerat că pot să fac ceva, că pot să conduc o secţie de neurochirurgie şi, cinstit vorbind, ca să nu fiu la ordinul unui profesor, conferenţiar sau şef de secţie. Am venit aici spunându-mi că dacă pot să fac o treabă bună, o să rămân, iar dacă nu, o să mă duc înapoi în Bucureşti şi o să-l deservesc pe cel care conduce clinica şi o să îi zic: «Da, să trăiţi, facem aşa cum ziceţi”»”, spune neurochirurgul Mihai Popescu. Că a reușit, stau dovadă miile de vieți salvate de-a lungul anilor și reputația de care se bucură nu doar în Argeș și în țară, ci și pe plan internațional.

Material realizat de Isabela Moiceanu