Înainte de 1989, biletul la personal, pe ruta Pitești-București, costa 29 de lei, iar dacă mergeai cu „nașul” te scoteai la doar 10 lei. La accelerat costa 45 de lei biletul cu loc în compartiment, iar la „naș” dădeai 15 lei și aveai loc pe culoar. În gara Pitești Sud opreau pentru această rută un accelerat sau două și vreo câteva personale, iar grosul blatiștilor îl formau studenții și navetiștii, pentru că oamenii serioși își luau bilet, iar militarii aveau foi de drum date de unitate. Gara era mai tot timpul plină și trenurile aveau minimum șapte-opt vagoane, unele chiar etajat. Pe scurt, trenurile gemeau de lume, iar „nașii” aveau niște burți de abia încăpeau pe ușa compartimentului. Asta era înainte de 1989. În zilele noastre, gara Pitești Sud este un loc aproape pustiu, iar pe peroanele sale abia dacă mai pășesc câțiva rătăciți pe căile ferate ale patriei. Trenurile au un vagon, două, maxim trei și șuieră vântul prin ele, iar „nașii” sunt și ei cam costelivi. Cu toate acestea, avem șantier pentru o nouă gară, de milioane de euro…
Zilele trecute am văzut din mersul mașinii un tren oprit în gară. Am oprit și m-am repezit la un ceferist care sprijinea unicul vagon al garniturii. Buni de casat și el, și vagonul. Era un naș. L-am abordat frontal și m-a lămurit: „De la noi n-a luat pe nimeni, că n-aveau pentru ce. Și dacă veneau cu flagrantu’ pierdeau vremea. Vă zic eu, s-au dus pe magistrale, că acolo e bătaia peștelui. Aici nu e nici dracu’. Nu vedeți peronul? E gol. Navetiști nu mai sunt, studenții au mașini sau pleacă la București cu maxi-taxi, care ajunge repede. Știți cine mai merge azi cu trenul? Ceferistul și ăla care a fost ceferist, că au călătorii gratuite. Cine să-ți mai dea, domne’, că nu mai circulă nimeni cu trenul?!” Mi s-a părut cam înciudat „nașul” ceferist, că nu trece și prin Pitești vreo magistrală să se aleagă și el cu o vilă sănătoasă și doi-trei ani cu suspendare. Florin Silvestru
