# Interviu cu avocatul Flavius Cladoveanu.
# Eşti avocat de succes în București, dar și muscelean la origine şi vreau să te întreb care crezi că este brandul definitoriu al zonei Muscel?
– Până în 1989, Câmpulungul era cunoscut prin excelenţă ca patria maşinii ARO, dar şi ca un puternic oraș cultural. Îmi amintesc cum, înainte de 1989, mergeam pe Bulevardul Pardon şi mă întâlneam cu Mircea Albulescu, cu Mircea Diaconu, cu Ştefan Iordache, cu Gheorghe Dinică, cu mari actori și mari oameni de cultură care veneau la Câmpulung pentru aerul odihnitor din zona Muscelului. La Câmpulung îşi încărcau ei bateriile, veneau pentru frumuseţile naturale de aici, dar și pentru frumuseţea oamenilor locului. Din păcate, după 1990, din acest brand nu a mai rămas absolut nimic pentru că ARO s-a desfiinţat și foarte mulţi oameni de valoare din Câmpulung au plecat şi nu au mai revenit pe aceste plaiuri.
# Mai poate reînvia Câmpulungul acel trecut cu parfum aristocratic?
– Da, și eu chiar am o idee în acest sens, de a capacita oamenii de valoare pe care Muscelul i-a dat la export, ca să zic așa. Numai la Bucureşti am descoperit, spre exemplu, foarte mulţi doctori plecaţi din Câmpulung. Medici cu renume, toți plecați din Câmpulung, ca Răzvan Iosifescu, Cătălin Copăescu, Mugur Marinescu, Adriana Alexandrescu, Felix Sârboiu, Antoine Edu, Silviu Mănescu, Puiu Nicolescu, fraţii Coriu şi exemplele pot fi mult mai multe. Toţi aceşti oameni sunt copii ai Câmpulungului și care duc mai departe faima oraşului. Aceste produse muscelene „de export” ar trebui folosite mai bine și mai pragmatic în Câmpulung.
”Modelul de avocat pe care l-am avut a fost tatăl meu”
# Ce model de avocat ai avut, știut fiind că Muscelul are mare tradiţie în avocatură, dacă ne gândim doar la marele Istrate Micescu ?
– În Câmpulung au fost şi sunt mulţi avocaţi de renume, nu doar Istrate Micescu. Însă modelul meu, și este firesc să fie așa, a fost tatăl meu care a fost şi este un avocat de la care am învăţat foarte multe. Numai că eu sunt puţin diferit, în sensul că tind spre avocatura spectaculoasă, nu ştiu dacă ai văzut filmul ”The Lincoln Lawyer”. E un film care merită văzut, despre un tip de avocatură care abia începe să-şi arate productivitatea și la noi.
# Te vei întoarce vreodată la Câmpulung? În ce condiţii?
– Sincer, m-ai luat prin surprindere cu această întrebare. Nu ştiu dacă am plecat vreodată din Câmpulung. Respir încă aerul fiecărui colţișor din Câmpulung. Acolo am făcut Şcoala Generală, am stat în Blocul 22 şi am văzut blocurile Turn cum se înălţau în faţa mea, în timp ce mă jucam printre construcţii. Am stat după aceea în B1, în Vişoi III, şi după aceea m-am mutat în spatele Clubului ARO. Toate locurile le cunosc, de la Stadion până la Flămânda, de la Creţişoara, până la Casa de Cultură a Sindicatelor – Clubul ARO, unde îmi amintesc că intram pe uşa din spate să mă uit la teatru, la operetă, la celelalte spectacole care se țineau acolo. În Câmpulung am copilărit şi acolo îmi este viaţa, chiar dacă meseria m-a adus la Bucureşti pentru moment. Am încă o casă la Rucăr, Muscelul este locul unde mă simt cel mai bine și totdeauna am spus că zona Câmpulung – Rucăr, până la Pasul Bran, este cea mai frumoasă zonă din ţară, este uimitoare, este demenţială, o zonă încă virgină în care nu s-a făcut absolut nimic. Da, mă voi întoarce în Câmpulung și în Muscel pentru că acolo sunt originile mele.
”Da, voi candida în Muscel”
# Recent te-ai apucat și de politică, ba chiar faci parte din UNPR, chiar din structura de conducere centrală. Vei fi candidatul UNPR la parlamentare?
– Este posibil să rămân la partidul acesta, dar, după cum știți, au mai existat transferuri spectaculoase în politica românească.
# Insist totuși să aflu ce culoare politică vei avea în campanie…
– Important nu este din partea cui voi candida, ci pentru ce voi candida, pentru că musceleanul este un om care ştie să discearnă între negativ şi pozitiv. Eu voi veni cu numele Cladoveanu pentru că tatăl meu a făcut lucruri bune în Câmpulung, iar bunicul meu a construit postul de Poliţie din Rucăr și tot el a fost și primul poliţist din Rucăr. Tot bunicul a fost cel care a pus bazele postului de poliţie din Stâlpeni şi după aceea a lucrat mulți ani la poliţia din Câmpulung. La mine în familie este o tradiţie a numelui, pe care doresc să o păstrez. Am resurse în a face ceva bun pentru Câmpulung şi zona Muscel.
# Prin urmare, vei candida.
– Da, voi candida! Candidatul este Flavius Cladoveanu! Nu mă interesează niciun partid la acest moment. La momentul oportun voi face cunoscut şi modul meu de a candida, unde şi din partea cui candidez. Acum, partidul meu este format din musceleni, din prietenii mei, care sunt de diferite culori. Ţin legătura, spre exemplu, cu Remus Lăcătuşu, cu Norris Măgeanu, cu Adi Samson, cu Florin Cristudor, cu Florin Isbăşescu, cu Narcis Mitu, şi cu mulţi alţii.
# Ce vei face, fiindcă unul dintre viitorii tăi contracandidaţi îți este și rudă, și mă refer la portocaliul Dorin Falcă?
– Chiar el a declarat într-un interviu că „cel mai bun să câştige!”. Deși acest lucru e mai mult o lozincă comunistă. Cred că cel care face cel mai mult bine comunităţii trebuie să reprezinte acea comunitate și să câștige. Nu cred că oamenii ne vor alege doar dacă ne ducem în parc şi aducem mici şi tarafuri cu lăutari. Această chestie nu ţine de foame!
# Şi ce poţi aduce tu Câmpulungului, ca să te aleagă lumea?
– Anca, tu, ca şi ziarist, ştii cel mai bine ce e încrederea şi de ce s-a pierdut această încredere. Eu reprezint elementul nou. Elementul venit din cadrul meseriei mele. Până acum jumătate de an, am fost apolitic, nici acum nu sunt un mare politician, sunt departe de a fi politician. Este greu, deocamdată, să răspund, că ar trebui să dezvălui câteva din punctele pe care le voi deconspira în campania electorală. Lasă-mi această plăcere, de a răspunde, mai târziu, atunci când va începe campania.
# Ce anume te-a determinat să îţi doreşti să candidezi?
– Uite, mergând de la Piteşti la Câmpulung, pe un drum nereabilitat de 20 de ani, mi s-a părut pur și simplu că mă întorc în anul 1989, la fel cum este şi acum intrarea în Câmpulung. Mai nimic nu s-a schimbat în bine în Câmpulung, nu am văzut o privire optimistă. M-am întâlnit cu prieteni care s-au lăsat de fumat, și e foarte bine că s-au lăsat, dar nu s-au lăsat pentru sănătatea lor, ci pentru că nu mai aveau bani. E păcat să laşi lucrurile aşa la Câmpulung și e păcat să nu încerci să faci ceva bun pentru musceleni.
Ioana Ştefan
