Cercetătorii susţin că voievodul îngropat la Curtea de Argeş ar putea fi unul dintre fiii lui Basarab I. Ar fi murit la circa 40 de ani, între 1340 și 1350, ar fi avut ochii, părul şi tenul închise la culoare şi ar fi fost catolic. Rămân un mister de ce mormântul acestuia a fost atât de ascuns şi ce semnifică inscripţia de pe un inel găsit în mormântul său, inel similar ca aspect cu cel al Prinţului Negru al Angliei, contemporan cu domnitorul român.
Sub Biserica de la Curtea de Argeş ar putea fi înmormântat unul dintre fiii lui Basarab I
Cercetătorii români rescriu istoria şi spun că sub Biserica de la Curtea de Argeş ar putea fi înmormântat unul dintre fiii lui Basarab I, şi nu, cum se credea până acum, unul dintre nepoţii lui Basarab – Vladislav I/Vlaicu Vodă şi Radu I. Bărbatul îngropat acolo ar fi avut circa 40 de ani, nu mai mult de 1,70 metri înălţime, ochi, păr şi ten de culoare închise. Dinspre mamă ar fi avut origini germanice sau nord-indiene şi nu cumane, cum susţin unii istorici români. „Defunctul a decedat cu puţin timp înainte de ridicarea Bisericii Argeş II, ridicată cel mai devreme pe la 1350. El a fost înmormântat în Biserica Argeş I care datează din anii 1230-1260 şi e vorba, cel mai probabil, de unul dintre fiii nenumiţi ai lui Basarab I, amintiţi într-un document din 1335. Nu au apărut elemente care să îl lege în plan genetic pe defunct de comunităţi sau indivizi de origine cumană”, a declarat cercetătorul clujean, Alexandru Simon. Acestea au fost concluziile evidenţiate în urmă cu câțiva ani într-o conferinţă la Academia Română, moderată de Alexandru Vulpe. „Mormântul 10 de la Curtea de Argeş este cel mai simplu şi cel mai profund mister din istoria medievală a românilor. Nici al ungurilor, nici al cumanilor, nemaidorit de semenii săi deoarece în el odihnea un român roman” a mai spus Alexandru Simon. Același cercetător a mai spus că înainte de descoperirea mormântului 10 se credea că domnii români au fost, la începuturi, „nişte ţărani mai înstăriţi care împărţeau dreptatea de pe prispă” şi că lucrurile s-au schimbat după 1920, când s-a săpat pentru prima dată acolo. Metodele folosite de cercetători ca să răspundă întrebării pe care istoricii şi-o pun de mult timp legat de cine este îngropat la Curtea de Argeş au fost cele de ADN şi Carbon 14.
Mormântul defunctului de la Argeş a fost ascuns
Ce e interesant este că mormântul defunctului de la Argeş a fost ascuns, dovadă sunt numeroasele straturi de pietriş de deasupra mormântului. Din asta, istoricii deduc că bărbatul înmormântat acolo este probabil unul din fiii lui Basarab I de care nu trebuia să se mai ştie. „Mormântul 10 nu trebuia să fie vizibil în noua biserică, dar defunctul nu trebuia deranjat, ceea ce susţine identificarea cu un membru al familiei domneşti, care devenise indezirabil. Singura explicaţie pentru asemenea atitudine faţă de defunctul din Mormântul 10 în contextul Bisericii Argeş II este confesiunea sa, o confesiune care devenise periculoasă pentru stat în noul cadru ecleziastic şi politic, mai exact în circumstanţele victoriei orientării „de rit grec” asupra celeia „de rit latin”, susţine Alexandru Simon.
Inscripţia secretă de pe inel
Acel bărbat avea toate însemnele Apusului – îmbrăcăminte şi bijuterii specifice – inclusiv un inel asemănător cu cel al Prinţului Negru al Angliei, de aici şi modul în care istoricii români l-au branduit „Prinţul Negru al Ţării Româneşti“. O cingătoare (pafta) găsită în mormânt şi care nu poate fi datată înainte de 1330-1340 scoate din calcul că bărbatul îngropat să fie legendarul Negru Vodă, cel care, aşa cum spune legenda din cărţile de istorie, a descălecat la sud de Carpaţi şi a format Ţara Românească, fiind primul ei conducător. Inelul domnitorului are o inscripţie identică şi asemănări stilistice cu cel al Prinţului Negru al Angliei, Eduard de Woodstock, contemporan cu defunctul din Mormântul 10 de la Curtea de Argeş. Istoricii care au săpat în 1920 explică semnificaţia inscripţiei prin două ipoteze. Potrivit primei, cele patru litere ar putea fi semnătura meşterului care le-a făcut – Alexander Magister, iar a doua ipoteză – AL MA ar corespunde lui Alexandru şi Maria. „Inelul, cu o imagine care pare feminină pe el, ar fi fost unul de logodnă. Ipoteza pare logică şi deoarece AL MA stabilită în anii 1920, este înscrisă cu caractere cursive şi apropiate ca dimensiuni de cele din restul inscripţiei de pe inel, iar o marcă de producător – rară şi aşa în acea vreme (aşa cum s-a observat deja la 1923) – era, de obicei, înscrisă cu caractere sensibil mai mici. Să sperăm că studierea inelelor de la Louvre şi British Museum vor aduce clarificările dorite“, explică același Alexandru Simon. Cercetătorul clujean mai spune că se ştie că (Nicolae) Alexandru a avut două soţii: pe Maria şi pe celebra doamnă Clara. „Dacă se demonstrează că AL MA corespundea lui Alexandru şi Maria, aceasta ar însemna că Basarab I a avut doi fii cu numele de Alexandru, unul căsătorit cu Maria, şi altul cu Clara. Cel mai probabil, cei doi proveneau din căsătorii diferite”, precizează cercetătorul.
Potrivit acestuia, nu ar fi pentru prima dată când am întâlni o asemenea situaţie în Evul Mediu românesc: „Ştefan cel Mare al Moldovei a avut doi băieţi, ambii moştenitori la tron în condiţii diferite. Fiecare se numea Alexandru. Voicu de Hunedoara l-a avut pe Ioan (Iancu) şi pe Ioan (Ivaşcu). În cazul Ţării Româneşti, implicaţiile unei asemenea situaţii ar fi majore. Din căsătoria cu doamna Clara, Alexandru a avut doar fete: (sigur) Ana şi Alexandra/Anca, căsătorite cu ţarii Serbiei şi ai Bulgariei (de Vidin). Din căsătoria cu Maria, Alexandru (fără Nicolae în aceste condiţii) i-a avut pe Vladislav I (Vlaicu Vodă), pe Radu I (tatăl lui Dan I şi al lui Mircea I cel Bătrân) şi se pare pe tânăra Elisabeta, căsătorită cu Vladislav II de Oppeln. Per total, rar ar fi mai avut un domn (Nicolae-Alexandru) atâtea prezenţe de marcă într-o familie”, este de părere Simon.
M.I.
0 Comentarii