Mitropolitul Teodosie s-a născut într-o familie de țărani din județul Argeș. Din tinerețe s-a călugărit la Mănăstirea Cozia, apoi a ajuns egumen la Mănăstirea Curtea de Argeș. Aici s-a dovedit tuturor un vrednic slujitor al Bisericii lui Hristos, cuvios, blând și bun cunoscător al Sfintei Scripturi. În anul 1668, arhimandritul Teodosie este ales mitropolit și părinte duhovnicesc al Țării Românești, în locul răposatului mitropolit Ștefan. Mitropolitul Teodosie a păstorit Biserica Ungro-Vlahiei timp de aproape 40 de ani, silindu-se întru toate să mărturisească dreapta credință, să tămăduiască neputințele poporului, să zidească noi lăcașuri de rugăciune, să tipărească și cărți bisericești pe limba română și să mângâie pe săraci și pe orfani. Pentru toate acestea era iubit atât de domnii Țării Românești, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, al căror sfetnic și duhovnic era, cât și de tot poporul ortodox. A fost mitropolit al Țării Românești prima oară între 1668 și 1672 și, a doua oară, între 1679 și 1708.
S-a numărat printre cei dintâi ctitori ai primei Biblii românești
Din cărțile tipărite cu binecuvântarea mitropolitului Teodosie, cea mai importantă este Biblia de la București, din anul 1688. Printre cei dintâi „ctitori” ai primei Biblii românești este numărat și acest venerabil pastor al Țării Românești. De asemenea, a mai tipărit un Liturghier slavo-român (1680), Evanghelia (1682) și Apostolul (1683), ambele în limba română, spre mângâierea poporului binecredincios. Pe lângă grija Bisericii din Țara Românească, mitropolitul Teodosie s-a îngrijit și de Biserica Ortodoxă din Transilvania, hirotonind în timpul păstoriei sale cinci mitropoliți ai Ardealului și acordând numeroase ajutoare bisericilor de peste Carpați.
Ajungând la vârsta de aproape 90 de ani, evlaviosul mitropolit Teodosie și-a dat sufletul în mâinile Domnului, la 27 ianuarie 1708, și a fost înmormântat lângă altarul Catedralei mitropolitane din București.
A fost mitropolit pe timpul domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu
Cea de-a doua arhipăstorire a mitropolitului Teodosie al Ţării Româneşti a coincis cu o perioadă prolifică pentru societatea, cultura şi arta românească. Ierarh de seamă al ţării, a fost prezent la momente importante ale vieţilor celor doi domnitori români, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. Îi va fi povăţuit la vremuri de cumpănă, binecuvântat la momente de bucurie pricinuite de naşteri de prunci sau căsătorii şi întărit când sufletul le era cernit de pierderea celor dragi. Fost egumen al Mănăstirii Argeşului, Teodosie a păstorit Mitropolia Ţării Româneşti în două rânduri, în anii 1668-1672 şi 1679-1708. În timpul domnitorului Antonie Vodă din Popeşti (1669-1672), mitropolitul Teodosie a făcut parte din divanul care a reabilitat imaginea postelnicului Constantin Cantacuzino, condamnat şi executat la 20 septembrie 1663 la Mănăstirea Snagov, în urma complotului vornicului Stroe Leurdeanul pe lângă domnul Grigore Ghica (1660-1664). Apropierea de familia Cantacuzinilor a dus la îndepărtarea sa din scaunul mitropolitan atunci când pe tronul Ţării Româneşti a revenit Grigore Ghica (1672-1673), reprezentant al boierilor Băleni. La 24 iunie 1672, Teodosie a fost surghiunit la Mănăstirea Tismana, scaunul de mitropolit fiind oferit episcopului Râmnicului.
Rechemat la slujirea de mitropolit după şapte ani de exil
Un sobor al ierarhilor români întrunit la 15/26 aprilie 1679 în Bucureşti cu reprezentanţi ai Patriarhiei Ecumenice a rejudecat pricina pentru care Teodosie fusese alungat şi, considerând-o nefondată, l-a reaşezat mitropolit. A doua arhipăstorire a mitropolitului Teodosie la Bucureşti a coincis cu două domnii stabile şi rodnice pentru societatea şi cultura românească. În perioada 1679-1708, ierarhul român a colaborat armonios cu domnitorul Şerban Cantacuzino (1678-1688) şi cu domnul martir Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Ca mitropolit al ţării, a supravegheat ridicarea ctitoriilor voievodale ale vremii, pe care le-a sfinţit, fiind astfel martor al împământenirii stilului brâncovenesc în arta românească. În anul 1681, mitropolitul a rezidit din temelie Biserica ”Sfântul Gheorghe” din Râmnic. În volumul ”Domnitorii şi ierarhii Ţării Româneşti – ctitoriile şi mormintele lor” se arată că în timpul păstoririi sale ”au apărut zeci de titluri de carte bisericească de cult ori de învăţătură şi apărare a Ortodoxiei în limbile română, greacă, slavonă şi arabă” şi ”după câţiva ani de mari strădanii cărturăreşti şi tipografice, în toamna anului 1688, aceeaşi tipografie a dat Bisericii şi culturii româneşti renumita Biblie, care a avut şi are, până astăzi, însemnătatea fundamentală a primei ediţii integrale a Sfintei Scripturi apărute în limba română”. Mitropolitul Teodosie a suportat chiar costurile scoaterii de sub teasc a unor cărţi de cult la tipografia din Bucureşti, după cum se arată în pagina de titlu a unui Liturghier din anul 1680, cu tipic în româneşte şi slujbă în slavoneşte. La 27 ianuarie 1708 s-a mutat la Domnul mitropolitul Teodosie al Ţării Româneşti. Slujba de înmormântare a fost săvârşită de un sobor de ierarhi români şi străini, din care au făcut parte şi patriarhii Gherasim Paladas al Alexandriei şi Hrisant Notaras al Ierusalimului. A fost depus spre odihnă veşnică într-un mormânt săpat la răsărit de altarul Catedralei mitropolitane. În prezent, lângă absida Catedralei patriarhale din Bucureşti, pe locul mormântului său, se află un stâlp din piatră ce poartă în vârf o cruce şi are la bază inscripţia: ”Răposat-au în Domnul preasfinţitul mitropolit chir Teodosie la anul 7216, ghen. 27 zile, la a 87 pl. de ani a vieţii sale în zilele prealuminatului domn Io Constantin Voevod, păstorind turma lui Hs. ani 39 şi 9 luni, şi s-au îngropat aice: 1708”.
M.I.
