# Convorbiri neconvenţionale cu George Rotaru

# Și doi arheologi americani au scris despre originea românilor…
– Da, așa este. Arheologul sud-american Daniel Ruzzo preciza: „Carpaţii sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute până în ziua de astăzi”. Acelaşi Ruzzo susţinea, în 1968: „Am cercetat munţi din cinci continente, dar în Carpaţi am găsit monumente unice, dovedind că în aceste locuri a existat o civilizaţie măreaţă, constituind centrul celei mai vechi civilizaţii cunoscute  astăzi”, teorie susţinută şi de William Schiller – alt arheolog american: „Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul rumun, răspândindu-se apoi spre răsărit şi apus”.
Toate acestea sunt certificate de Miceal Ledwith (consilier al Papei Ioan Paul al II-lea): „Chiar dacă se ştie că latineasca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba latină sau precursoarea sa vine din locul din care se trage limba rumună, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din  Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.
De aceea, eu văd mai multă realitate istorică în opera marelui învăţat şi istoric, Densuşianu, descrisă în „Dacia preistorică”, decât la unii istorici contemporani, care nu înţeleg nici măcar istoria pe care o trăiesc, nerecunoscând nici măcar ceea ce este prezentat în tratatele Academiei Române despre descoperirile din Valea lui Greuceanu din Bugiuleştii Tetoiului vâlcean (mărturii de acum 1.800.000 de ani, pe teritoriul României)
Iată de ce m-am aplecat asupra istoriei şi, de aceea, într-un fel anume, fac şi politică. Sunt şi om politic, dar numai în scopul de a mă manifesta deschis pentru apărarea adevărului şi a realităţilor istorice ale neamului românesc.
# Dezamăgiri? Vă place cum se ţese istoria contemporană? Dar manualele actuale de istorie? Cărţile în completare? Cele de comentarii? Sunteţi mulţumit de ele?
– Dezamăgiri? Da, nu-mi place absolut deloc cum se ţese istoria contemporană. Mi-ar trebui pagini întregi pentru a prezenta, în mare, imensul proces de falsificare a istoriei, nu numai în România, ci pe întregul mapamond.
Aşa că nici nu încerc să exemplific ceva în acest sens aici, dar pot să spun că am scris o carte pe care o lansez acum, în acest an istoric: „România Istorică”. Aceasta este o carte enciclopedică, în cifre şi date exacte şi pertinente, comparative pe cicluri istorice, în secolul XX şi primele două decenii ale acestui mileniu. Această lucrare se doreşte a fi lăsată ca un testament istoric pentru posteritate. Iată cum înţeleg eu să-mi fac datoria de cetăţean.
Manualele actuale de istorie, timpul didactic afectat istoriei, în special istoriei românilor, sunt o dezamăgire totală. Nu am înţeles şi nu înţeleg nici acum ce rol are Institutul Naţional de Ştiinţe ale Educaţiei şi ministerul de resort şi de ce nu-şi onorează obligaţiile în acest domeniu. M-a contrariat faptul că, atunci când marele istoric român academicianul Giurescu (senator al României) a prezentat un manual de istorie a românilor,  acesta a fost respins, pur şi simplu, sub pretextul că era „prea gros”. Acest manual putea fi editat, după o serioasă conlucrare, cu eventuale adăugiri sau modificări.