Gheorghe D. Petrescu s-a născut la 26 aprilie 1934, în localitatea Glodeni, județul Dâmbovița, și a decedat la Pitești pe data de 8 octombrie 1997. Finalizând primele trepte educaționale, elevul Gheorghe Petrescu frecventează, patru ani (1949-1953), Școala Medie Nr. 1 ”Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște. Gheorghe Petrescu obținea, așadar, Certificatul absolvirii liceului din Târgoviște și recomandarea participării la concursul universitar de admitere.
L-a avut profesor pe Grigore Moisil
Opțiunea pentru matematică se concretiza, apoi, după numeroase examene și colocvii, în 1958. Trudind, cu toată ardoarea, pe băncile facultății specializate din Capitală, i se va acorda, spre aducere aminte, Diploma de Onoare a Universității „Constantin I. Parhon” București. Purta, astfel, nimbul Școlii Naționale de Matematică, dominată, științific, prin autoritatea mentorilor săi, academicienii: Caius Iacob (1912-1992); Grigore Moisil (1906-1973); Miron Nicolescu (1903-1975); Nicolae Teodorescu (1908-2000). Liderul seriilor de absolvenți din deceniul 1958-1968 rămâne matematicianul Marius Iosifescu, născut la Pitești (12 august 1936), membru titular al Academiei Române (24 noiembrie 2000).
Spre sfârșitul deceniului șase al secolului XX, obiectivul primordial stabilit programatic şcolii românești devenea calitatea, standardizată postbelic. În atare scop, incluzând, obligatoriu, descifrarea căilor redimensionării economiei naționale, matematicienii erau solicitați să imprime un nou ritm însușirii acestei științe, fundamentală pentru o țară ce dorea alinierea la ritmul continental. Ca urmare, cei mai mulți dintre absolvenții facultăților de matematică (seria 1958) au fost introduși în arena didacticii preuniversitare, antamându-se, așadar, posibilitatea extinderii studiilor elementare la opt clase, iar a celor medii (liceale), la 12 clase. Inițial, tânărul profesor Gheorghe D. Petrescu, diplomat al Universității București, a fost repartizat stagiar la Școala Medie ”Aurel Vlaicu” Breaza, regiunea Ploiești, activitate prestată în exercițiile didactice 1958-1961. Ulterior, prin căsătoria cu profesoara Adriana Anula Croitoru (chimie), originară din Mangalia, Constanța, domiciliată în reședința Argeșului, se va stabili, definitiv, la Pitești. Tot aici s-au născut băieții noii familii: Adrian (rezident în Statele Unite ale Americii); Dragoș (domiciliat la București).
A fost salariatul Școlii Medii ”Nicolae Bălcescu” Pitești
Pentru doi ani (1961-1963), matematicianul Petrescu, care promovase definitivatul, examen național specific învățământului, a fost salariatul Școlii Medii ”Nicolae Bălcescu” Pitești, astăzi, Colegiul ”Ion C. Brătianu”, unitate fanion a structurilor liceale din această parte a României. Remarcabil este faptul că, deși Gheorghe Petrescu a fost profesor la această școală puțină vreme (1961-1963), „Monografia Liceului «Nicolae Bălcescu» Pitești” (1966), autori, Nicolae Vlad (istorie), Tudor Popescu (latină), lucrare reeditată (1992) de Constantin Fulgeanu, ilustrează temeinicia eforturilor sale cotidiene, cultivarea pasiunii pentru studiul matematicilor, rezultatele obținute de elevi la examenul maturizării intelectuale.
Afirmare în viața universitară
La 21 iulie 1962, orașul Pitești devenea, prin Ordin ministerial, semnat de titularul portofoliului, matematicianul Ilie Murgulescu (21 martie 1961-16 aprilie 1963), centru universitar. Se vor succeda trei formule organizaționale: Institutul Pedagogic (1962-1974); Institutul de Învățământ Superior/Institutul de Subingineri (1974-1991); Universitatea din Pitești (1991 și în prezent). Gheorghe Petrescu s-a remarcat, după 1963, în evoluția citată mai sus, până spre sfârșitul vieții (8 octombrie 1997). Oferindu-ne adevărate exemple de perseverență în domeniul perfecționării profesionale, a urcat, fără sincope, toate treptele învățământului superior românesc: asistent (1963); lector (1969); conferențiar (1974); profesor (1991). În 1972, Gheorghe Petrescu obținea bursă pentru un stagiu postuniversitar, realizat la Facultatea de Matematică, Universitatea ”Taras Șevcenco” Kiev (Ucraina). Aprofundează, prevalent, opera celebrului matematician Nikolai Ivanovici Libacevki (1792-1856), unul dintre fondatorii geometriei neeuclidiene, având, totodată, valorizări în domeniile algebrei și analizei matematice. Repere importante în definirea personalității protagonistului nostru nostru sunt: anul 1973, când, Universitatea din București i-a acordat titlul științific doctoral, teza, intitulată ”Contribuții la studiul metodei de reprezentare prin sumare și la aplicarea ei în teoria filtrației”, pregătindu-se sub îndrumarea matematicianului Ștefan Gheorghiță; anul 1991, obținerea calității de profesor universitar, decizie adoptată, în unanimitate, la reuniunea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare București, parafată, ministerial, datorită Ordinului emis pe timpul mandatului exercitat de Mihai Golu.
Printre puținii argeșeni care au editat manuale școlare
Concomitent, Gheorghe Petrescu a elaborat, singur ori în colaborare (1970-1994), mai multe volume tematice, recunoscute bibliografic, precum: ”Matematică teoretică” (1970); ”Algebră liniară, geometrie analitică și geometrie diferențială” (1979, cinci reeditări ulterioare); ”Matematici superioare” (1979); ”Programare în limbajul Fortran” (1981); ”Ecuații diferențiale” (1990). Este printre puținii argeșeni care au editat manuale școlare (în colaborare): ”Algebră pentru clasa a XI-a” (1993); ”Algebră. Culegere de probleme pentru clasa a XI-a” (1994).
Pe aceeași linie productivă regăsim: particiarea la sesiuni științifice din Bulgaria, Cehia, Grecia, România, Ucraina; completarea listei rezolvitorilor de marcă ai seriei A și B, Gazeta Matematică, București; gestionarea organizării, în Pitești, a Balcaniadei de Matematică, Secțiunea ”Studenți și Tineri Cercetători”, Ediția a VI-a (28 august-2 septembrie 1982).
După accederea în mediile școlii superioare din Pitești, Gheorghe Petrescu s-a dedicat, riguros, cerințelor formative, având ca suport ideea conform căreia limbajul matematic este liantul civilizației universale. Pentru demonstrarea viabilității principiului, a mizat, convingător, pe talentul și afirmarea tinerilor! De aceea, primele colective ale catedrei specializate formate la Institutul Pedagogic Pitești (1963-1970), dar și pentru etapele următoare erau constituite din absolvenți ai anilor din urmă, precum: Vasile Ancuța, Iulian Curelea, Petre Diță, Valeriu Dorobanțu, Florin Mihai Drăgan, Ilie Ionescu, Ilie Marinescu, Ion Mondoc, Antoaneta Niță, Viorel Popa, Georgel Popescu, Sorin Simion, apoi Mircea Boloșteanu, Laurențiu Cristian Deaconu, Bogdan Nicușor Nicolescu sau șefii promoțiilor, evidențiați pe duratele studiilor în reședința Argeșului.
Timp de peste trei decenii (1963-1997), Gheorghe Petrescu a contribuit direct la pregătirea, în Pitești, a viitorilor profesori, ingineri, subingineri ori studenți străini (anul stagiar), eforturi exprimate, formativ, din următoarele ipostaze: decan Facultatea de Matematică (1970-1974); șef Catedra de Matematică (1974-1976; 1990-1996); decan Facultatea Pedagogică (1974-1976); prodecan Facultatea de Științe (1996-1997). Ultima funcție i-a dat posibilitatea să transfere, din expertiza proprie, metodici utile tânărului decan Ion Iorgu Simăn (fizică), dar și altor colegi implicați în consolidarea noilor departamente ale Universității din Pitești.
Sursa: ”Pitești. Portrete postume pentru prieteni” – Petre Popa
