# Interviu cu un muncitor disperat de la Arpechim. Disperarea a adus săptămâna tecută, în Piața Vasile Milea, peste 200 de angajaţi ai Diviziei Petrochimice Bradu care au manifestat sub fereastra prefectului. Am discutat chiar cu unul dintre muncitorii ce şi-a strigat disperarea chiar din primul rând al mitingului spontan de miercurea trecută, este vorba de Marian Popa, unul dintre membrii simpli ai sindicatului Unirea.
„Sunt văduv, am doi copii și fata operată pe cord”
# De când lucraţi la Arpechim și care este situaţia dumneavoastră acasă?
– Locuiesc la Bradu şi am 38 de ani. Lucrez în Arpechim din noiembrie 1996 şi sunt maşinist-stivuitor în secţia Polietilenă de Înaltă Presiune. Sunt văduv de nouă ani. Am doi copii, dintre care fata este operată pe cord şi are gradul doi de invaliditate.
# Prefectul Soare a spus la întâlnirea cu liderii dvs că tocmai aţi primit o parte din restanţele salariale ce vi se cuvin…
– Au apărut atâtea lucruri false referitoare la veniturile noastre. Nu este adevărat ce se spune prin unele ziare sau ce afirmă unii oameni politici, că am avea salarii de peste 4.000 de lei. Vreau să contrazic acest lucru, arătându-mi chiar fluturaşul propriu. Vineri am primit lichidarea din decembrie, care în cazul meu este de aproximativ 820 de lei şi un salariu întreg pe luna martie, care, tot în cazul meu, este undeva în jur de 1.200 de lei. Deci însumat am luat în jur de 2.100 lei. Menţionez că, din decembrie şi până vineri (12 aprilie – n.red.), se dăduse doar un avans plus jumătate de lichidare pe luna februarie. Efectiv, în 45 de zile am trăit cu 450 de lei, am împrumutat de la vecini, din pensia părinţilor, de pe unde am putut şi noi.
# Care-i starea de spirit în rândul angajaţilor de la Arpechim?
-E foarte greu în situaţia noastră. Intrăm acolo, între garduri şi nu ştim la ce să ne aşteptăm de afară. Suntem toţi într-un stres foarte mare cu privire la concedieri, mai ales că nu se cunoaşte lista cu numele celor ce ar urma să fie dați afară. După cum se aude, se aşteaptă doar să iasă ordonanţa de Guvern 116 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, după care ni se vor înmâna preavizele. Eu unul am luat hotărârea să nu semnez nimic din ceea ce va fi redactat cu privire la concediere. Ceea ce se întâmplă acum e ilegal, pentru că trebuia să se încerce un plan de reorganizare întâi, şi abia apoi să se facă disponibilizări.
„Cei din USL n-au decât timp să se certe între ei”
# Credeţi că există soluţii pentru repornirea Combinatului?
– E clar că există, ce nu ştim este de ce nu se vrea! Nu trebuie să se sperie investitorii de noi. Suntem oameni paşnici, capabili şi serioşi, care doresc să muncească, dacă am recurs şi la astfel de mişcări, cum au fost cele de săptămâna trecută, am recurs din disperare. Am fost la Bucureşti, iar dl Ponta nu a fost acolo, deşi ştia că venim 1.500 de oameni. Şi mitingul spontan l-am organizat tot aşa, din disperare. Ne-am rupt de lângă dl Dumitru (Marian Dumitru, liderul sindicatului Unirea, n.red) şi am plecat spre Prefectură zicându-ne că, indiferent ce se întâmplă, trebuie să le arătăm și celorlalți disperarea noastră. Lipsa de transparenţă a celor care ne conduc ne face furioşi.
# Cam care ar fi soluţia pentru ca Oltchim-Arpechim să se poată redresa?
– Să funcţioneze ca un sistem integrat. Dacă Oltchim ar fi ajutat cu 45 de milioane de euro, ar putea să repornească la o capacitate de 50-60% din total. Iar cu Arpechimul furnizându-i materie primă, etilenă şi propilenă, la Oltchim ar putea intra în funcţiune şi celelalte instalaţii, care l-ar aduce la o funcţionare de 100%. Ţineţi cont că prăbuşirea Oltchim-Arpechim ar însemna un dezastru pentru 20.000 de oameni, pentru că ar avea de suferit şi C.E.T. Govora, SALROM şi toate celelate fabrici satelit.
# Vă simţiţi trădaţi de actualii conducători politici?
– Am votat USL-ul majoritatea dintre noi, pentru că ne-am dorit o schimbare. Ei ne-au promis repornirea industriei, locuri de muncă, dar acum nu au timp decât să se certe între ei, iar nevoile ţării sunt ignorate.
# Veţi continua să vă cereţi drepturile din primul rând al mitingurilor?
– Voi participa până la moarte dacă va fi nevoie, pentru că, decât să-mi văd copiii muritori de foame, mai bine mor.
Ionuţ BURCEA
