# Declară, într-un interviu pentru Jurnalul, Denisa Dumitru, manager Ramada Piteşti # „Dintre colegi cel mai bine m-am înţeles cu bărbaţii” Un banc misogin spune că nu există femei care să fie şi frumoase şi deştepte pentru că, dacă ar exista, ele ar fi cu siguranță bărbaţi. Denisa Dumitru, managerul Hotelului Ramada Piteşti, contrazice fără drept de apel anecdota cu pricina. Chiar dacă unii s-ar putea îndoi încă de calităţile ei manageriale şi nu o despart de eticheta de „fata lu’ tata” (tata fiind omul de afaceri Virgil Dumitru de la Comesad), Denisa vrea să demonstreze că va face performanţă fie şi dintr-un singur motiv: face exact ceea ce-i place. Recunoaşte că statutul social oferit de familie este unul privilegiat, de care puţini tineri se bucură în zilele noastre, dar asta nu a împiedicat-o să muncească încă din primul an de facultate, atunci când era studentă la Turism, în Bucureşti, ca simplă recepționeră, la hotelul Howard Johnson. Despre toate acestea şi multe altele, aflaţi dintr-un scurt interviu cu Denisa Dumitru, foarte tânărul manager al Hotelului Ramada.
„Profesoara de geografie m-a făcut să aleg turismul”
# Aţi spus tot timpul că aţi ales turismul din pasiune. Nu au încercat părinţii să vă îndrume în alte direcţii?
– Iniţial am vrut să merg la Drept, dar mama m-a convins să renunţ, speriată că voi avea de-a face cu mulţi oameni din medii nesănătoase. Mama ar fi vrut să urmez fie Medicina, fie Arhitectura, dar niciuna nu se afla printre preferinţele mele, aşa că m-a lăsat să fac ceea ce-mi plăcea.
# Şi tata?
– Tata, care ştiţi că e un om deschis, m-a lăsat să îmi aleg singură drumul. Nu pot spune că nu m-a urmărit cu atenţie, dar m-a lăsat pe mine să aleg.
# Şi totuşi, de unde pasiunea aceasta pentru turism? Cine e vinovat pentru ea?
– În liceu, la Zinca, mi-a plăcut foarte mult geografia, mulţumită doamnei profesoare Elena Vâjă, pe care am iubit-o şi o iubesc foarte mult. Cred că aici trebuie căutată explicaţia. Să mai adăugăm şi că situaţia financiară a familiei mi-a permis să călătoresc mult şi poate a contat şi asta.
„Am muncit încă din facultate pentru că nu am vrut doar să flutur o diplomă”
# Din câte știu, nu v-aţi trezit peste noapte patroană de hotel, ci aţi muncit în domeniu încă din facultate. Cum a fost la munca de jos?
– Nu știu dacă a fost vorba chiar de munca de jos. Studentă fiind în anul I, a trebuit să fac practică, obligatoriu. Mi-a plăcut ceea ce am făcut şi pentru că mi s-a făcut o ofertă am acceptat să rămân ca și angajat. Vorbim totuşi de un brand, Howard Johnson, şi chiar dacă eşti recepţioner, cum am fost eu iniţial, nu se poate vorbi de munca de jos, vorbim totuși de o experienţă care îmi foloseşte acum foarte mult.
# Și nu s-a supărat tatăl dumneavoastră, altfel un om foarte bogat, că fata lui e recepţioneră?
– Vă repet, tata e un om deschis. Mi-a spus doar să am grijă ca serviciul de recepționeră să nu-mi afecteze timpul pentru facultate, și cam atât.
# Aţi fost la un moment dat şi organizator de evenimente. Care experienţă vă foloseşte mai mult, aceasta sau cea de recepţioner?
– Am lucrat pentru două case mari, Howard Johnson şi Tulip Inn, şi orice ai face acolo, nu are cum să nu-ţi folosească. Asta a fost intenţia mea, să învăţ această meserie, nu doar să flutur la final de facultate o diplomă în domeniul turismului.
# Prin urmare, recepţioner sau organizator de evenimente?
– Cine crede că munca în recepţie nu înseamnă decât ia cheia, dă cheia, se înşeală amarnic. Acolo e primul contact cu clientul, acolo e prima impresie, acolo contează atitudinea şi reacţia faţă de fiecare client în parte. Totuşi, mi-a plăcut mai mult partea de eveniment pentru că te apropii mai mult de client, îi afli aşteptările şi, la final, ai satisfacţia că nu i le-ai înşelat. E o zonă frumoasă, dar solicitantă, în care cred că poţi performa până la vârsta de 35 de ani. Apoi e mai greu, implică mult timp şi mult efort.
„Nu bărbaţii sunt cei mai misogini”
# Cu siguranţă v-aţi lovit, şi când eraţi un simplu angajat, şi acum, de misoginismul bărbaţilor, care nu cred în capacitatea de a evolua profesional a femeilor…
– Eu merg pe premisa să suntem toţi la fel, deci nu văd de ce o femeie, chiar şi una tânără, nu ar avea aceleaşi performanţe ca un bărbat. Şi, vă va surprinde, să ştiţi că dintre toţi colegii pe care i-am avut de-a lungul timpului, bărbaţii au fost cei cu care am colaborat şi m-am înţeles cel mai bine, deci nu ei sunt cei mai misogini.
# Să înţeleg că au dispărut toţi cei care vă etichetau doar „fata lu’ tata” şi atât?
– Nu, mai sunt destui, mai ales acum, şi nici aceştia nu sunt numai bărbaţi… Dar nu mă afectează pentru că ştiu până unde funcţionează această etichetă…
# Până unde?
– Am spus întotdeauna că sunt fata lui tata în sensul în care sunt beneficiara unui statut social creat exclusiv de familia mea. În rest, tata nu are nicio treabă cu afacerile în turism, nici nu cred că-i plac prea mult, mă ajută, dacă vreţi, doar la chestiuni contabile, unde eu abia acum învăţ. Da, mi-a construit din banii lui un hotel de brand, Ramada, aici sunt fata lui tata, dar de aici încolo mi-a dat credit total şi e problema mea să nu-i înşel încrederea.
Florin Silvestru
0 Comentarii