Web Analytics

„Mai avem încă valori, profesori eminenţi, însă numărul lor este redus şi în scădere continuă” (II)

de | 16.05.2018 21:44 | Cultură

15 TiberiuStanescu# Convorbiri neconvenţionale postume cu medicul Tiberiu Stănescu

# S-au cheltuit eficient banii pentru aprovizionare de substanţe medicale (de pildă pentru imunoglobulină), pentru aparatură de investigaţii?
– Când ai bani puţini, te apucă nebunia, nu ştii cum să-i foloseşti. Se mai fură şi din ei, fiindcă obiceiul de la turci şi fanarioţi are rădăcini adânci. Banii europeni nu sunt atraşi, de acolo nu se poate ciupi nimic. Între anii 1979 – 1985, în România prospera Institutul de Seruri şi Vaccinuri „I. Cantacuzino”, de prestigiu european. Acesta acoperea necesarul de produse din ţară, ba mai şi exporta. Criza de imunoglobulină sigur n-ar fi fost, dacă exista funcţional şi competitiv respectivul institut. Ce interese meschine au dus la „intrarea lui în insolvenţă”, alături de alte obiective naţionale de renume, obicei la modă în democraţia bolnavă a României postdecembriste, Dumnezeu ştie.
# Acolo, sus, unde se iau hotărârile, decidenţii cunosc bine aceste probleme ? Şi pe treptele de mai jos, la consiliile judeţene, la primării şi în alte instituţii care ar trebui înzestrate cu specialişti în domeniu? Nu cumva, domnule doctor, ei sunt înlocuiţi, pe ici, pe acolo, pe mai oriunde, cu oameni promovaţi politic, care habar nu au de problemele sistemului sanitar, ba se încurcă şi în limbă, când trebuie să le pronunţe numele?
– Aşa cum am mai menţionat în unele opinii critice la rubrica de sănătate a cotidianului „Argeşul”, în vremea comuniştilor, în mai toate domeniile de activitate, promovarea se făcea prin concursuri naţionale adevărate. Şi eu am avut parte de nu mai puţin de cinci astfel de concursuri. Şi treaba mergea bine şi foarte bine, pe bani puţini. Din anii 2003 – 2005, promovarea în funcţii, inclusiv în domeniul sanitar, se face numai politic, pe baza unui simulacru de concurs ce are loc la nivelul fiecărui spital. Inclusiv în zonele de decizie, începând cu Ministerul Sănătăţii, se procedează la fel. Efectele se cunosc şi perpetuarea haosului valoric continuă.
# Avem destui medici în România care să acopere toate cerinţele de sănătate? Atâţia de prisos, încât să mai şi exportăm?
– După 1990, prin înmulţirea facultăţilor de medicină la nivel naţional, atât de stat, cât şi private, România scoate anual absolvenţi de medicină în număr impresionant, egal sau mai mare decât al Franţei, care are o populaţie aproape de trei ori mai numeroasă.
Penibilul situaţiei este că nu sunt acoperite nici posturile minimum necesare din unităţile sanitare de toate gradele din ţară. Absolvenţii pleacă din ţară, uneori în procent de peste 60%, fie imediat după absolvirea facultăţii, fie după ce îşi termină specializarea. Instabilitatea legislativă şi salariile indecente îi fac să ia drumul exilului, din păcate pentru ţară, definitiv, de cele mai multe ori.
# Pe vremea studenţiei dumneavoastră, facultăţile de medicină din România erau în competiţie cu cele mai vestite de peste hotare. În ţara noastră, se profesionalizau şi se specializau aproape toţi medicii din Peninsula Balcanică. Şi alţii de pe şi mai departe. Care este situaţia, domnule doctor, în aceste zile? Mai produc facultăţile noastre numai medici de calitate, sau şi diplome cumpărate?
– Am avut marele noroc să fiu îndrumat în specializarea medicală, atât în timpul studenţiei, cât şi al secundariatului, de profesori valoroşi, de talie europeană. În migraţia medicală din România, grosul plutonului a fost şi este acela al medicilor cei mai buni, primiţi de Europa cu braţele deschise. A fost începutul depopulării valorice atât în spitale, cât şi în universităţile de medicină. Mai avem încă valori, profesori eminenţi, însă numărul lor este redus şi în scădere continuă, în facultăţi de stat din centrele medicale mari: Cluj, Bucureşti, Timişoara.

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii