Cu puțin timp în urmă s-a întâmplat, din nou, să ia foc un spital, de data asta din București. Nu e vorba de incendiul recent de la spitalul „Marius Nasta”, ci de incendiul anterior, de la „Matei Balș”. Despre care, subliniez, instituțiile statului încă nu s-au pronunțat, deși raportul care spunea că lipsesc procedurile pentru caz de incendiu ajunseseră la ministerul sănătății cu o zi-două înainte de numirea actualului ministru.
Ei bine, stimați cititori, despre respectivul incendiu de spital presa a scris – cât a scris, după care nu a mai scris. A început să scrie despre altceva. Firesc, cred eu, că doar nu există cineva, acolo sus, care să spună tuturor ziariștilor din România despre ce să scrie. Dar faptul că presa nu a mai scris câteva zile despre incendiul de la „Matei Balș” l-a deranjat foarte tare pe maestrul Ion Cristoiu, un monstru sacru al jurnalismului din România.
Iar cel mai tare l-a deranjat pe maestru, foarte ciudat, faptul că presa a început să scrie despre „cuibușorul pesediștilor din Câmpulung Muscel” și cum Elena Lasconi, primarul UsrPlus le-a schimbat yala… Ca să fie mai limpede, chiar am să citez cum a bătut câmpii maestrul Ion Cristoiu (scuze, n-am găsit altă rimă): „Dar ce e, mă, Câmpulung Muscel – e New Yorkul? Pe unde e Câmpulung Muscel… e prin Argeș. E Sinaia? E în Mongolia?… Câmpulung Muscel mie nu-mi spune nimic… Nici măcar nu e Vasluiul… o cufureală lirică… ziaristul ăla… un nespălat… unde e Câmpulung Muscel… ia să văd… o telenovelă pișăcioasă… Băi oameni buni… ăștia care lucrați în presă… că mi-e și rușine când mă numiți ziarist… dacă mai spune cineva ziaristul Ion Cristoiu eu fac criză de nervi… îl înjur… care-i știrea? Păi asta-i știre… bun, a schimbat yala… și, dacă a schimbat-o ce… după cincizeci de ani de presă… mă pricep… dacă venea cineva cu știrea asta… îi dădeam cu ea în cap… păi ea descoperă după cinci luni că avea o casă de oaspeți… poate era o știre cât e ea de tâmpită… unde-i Câmpulung Muscel?”
Fără să-și dea seama, maestrul Ion Cristoiu, a pierdut peste o jumătate de oră din viață vorbind despre cât de neimportant este orașul Câmpulung Muscel și cât de egală cu zero e primărița Elena Lasconi. Ce e limpede, e că maestrul Ion Cristoiu n-a înțeles că presa nu scrie pentru el, ci pentru cititorii din România. Dovada clară că acesta e adevărul, e faptul că Jurnalul de Argeș a scris despre subiectul „cuibușorului de nebunii” al fostului primar Țâroiu după emisiunea ditirambică a maestrului Ion Cristoiu, iar articolul a avut peste 300.000 de vizualizări. Concluzia este că articolul a fost de maxim interes.
Părerea mea e că jurnalistul care critică presa din România ar face bine să se uite mai întâi la el și, dacă e mulțumit de ce vede, să ia piatra și s-o arunce -vorba biblică. Dar să fie clar un lucru, în situația să dea cu piatra sigur nu este maestrul Ion Cristoiu, pentru că face erori de a-b-c jurnalistic! Îl botează, chiar în speach-ul în care critică presa, pe ministrul justiției zicându-i Stelian Nistor, „care până să fie în USRPlus îi freca cizmele… botinele lui Mazăre”.
Adică spitalele, și medicii, și polițiștii, și judecătorii, și preoții să fie din România, adică departe de perfecțiune, dar presa să fie ca aia din Marea Britanie, sau Germania, perfectă. Presa din România nu are voie să fie cum vrea sau cum poate. Nu, trebuie să fie toată cum vrea maestrul Ion Cristoiu. Dacă nu e cum vrea marele jurnalist o trage de urechi pe #cristoiuvlog sau #cristoiutv.
Așa că răspunsul la întrebarea maestrului „care-i știrea – care-i știrea?” este: „Maestrul Ion Cristoiu nu știe unde e orașul Câmpulung Muscel!”

Citește și Dosarul unui ziarist muscelean a ajuns la CEDO: Pricope contra României