# „Am jucat ticăloși la viața mea, dar ca ăsta, niciodată”, a declarat marele actor pentru Jurnalul de Argeș
Actorul Constantin Cotimanis a fost premiat, luna trecută, la Londra, la Fusion Film Festival, pentru rolul din pelicula „Între Chin și Amin”, regizată de Toma Enache și inspirată din Experimentul Pitești. „Între Chin și Amin” este un film artistic care înfățișează o parte brutală a istoriei României: reeducarea din închisorile comuniste. Distribuția filmului este o combinație de actori cunoscuți, precum Bebe Cotimanis, Ion Dichiseanu sau Cezara Dafinescu, și actori tineri, ca Vali V. Popescu, Ana Pârvu, Kira Hagi, Ciprian Nicula și mulți alții.
”Am ajuns să îmi placă să fac radiografii ale ticăloșilor”
La festivalul de la Londra, filmul „Între Chin și Amin” a câștigat Premiul „Cel mai bun actor într-un rol secundar într-un film într-o limbă străină”, acordat maestrului Constantin Cotimanis (65 ani) pentru rolul teribilului comandant Ciumău. Prezenți la festival au fost regizorul Toma Enache și soția acestuia, Elena Enache, care este și unul dintre scenariștii filmului. Pe 1 martie, premiul a ajuns la Bebe Cotimanis, înmânat la Cinemateca Eforie. „Toma m-a rugat să îl joc și i-am spus: «Măi, am jucat ticăloși la viața mea, dar ca ăsta, niciodată». Și fața mă ajută. Am ajuns să îmi și placă să fac chestia asta, să fac radiografii ale ticăloșilor. Pentru că ei trebuie să fie arătați, oriunde s-ar prezenta în societatea noastră. Ticălosul nu trebuie lăsat sub acoperire, trebuie scos la suprafață, ca să îl vadă lumea și să nu plece mai departe cu ticăloșia lui ca să facă rău și în altă parte. Așa am tratat rolul ăsta, pe Ciumău. Dată fiind istoria familiei mele, pentru că am avut un şef de Stat major în Cavaleria Română, colonelul Sorescu, care a fost arestat imediat ce au venit comuniștii, deci exact în perioada în care se petrece filmul. L-am avut pe unchiul Sandu, care era funcționar la bancă, arestat și el, iar la vremea în care erau arestați, noi nici nu puteam vorbi despre chestia asta, mie nu mi se spunea, pentru că eram copil și aș fi putut să spun mai departe la școală ce s-a întâmplat cu familia mea. De aceea, ei nu povesteau. Exact ce se întâmplă în filmul «Între chin și Amin» s-a întâmplat și cu mine. Și în memoria colonelului Sorescu, unchiul meu, și a unchiului Sandu, am acceptat să îl joc pe cel mai ticălos dintre ticăloșii istoriei contemporane a României”, descrie Cotimanis rolul său din filmul regizat de Toma Enache.
Actorul s-a pregătit temeinic înainte de a juca rolul care avea să îi aducă premiul de la Londra. „Am avut ședință cu Toma, am discutat despre personaje. Ciumău, pe care îl joc aici, e o sumă a tartorilor (oameni care terorizează, n. red.) care au fost șefii închisorilor și șefii coordonatori ai torturii în țara noastră frumoasă și dureros de frumoasă”, ne mai spune Bebe Cotimanis.
La Festivalul de la Londra, filmul românesc a fost nominalizat și la categoriile: Best Director Foreign Language Film – Toma Enache; Best Script Foreign Language Film – Elena Enache, Toma Enache, Eugen Cojocariu; Best Production Design Foreign Language Film – Medeea Enciu / Diana Samuilă; Best Makeup – Florina Mărcuță.
Cotimanis, la fosta Închisoare Pitești: „Am trecut printr-un filtru de durere, de compasiune”
Filmul „Între Chin și Amin” este un tribut adus tuturor celor care au suferit în temnițele comuniste. Cotimanis a vizitat de mai multe ori fosta Închisoare de la Pitești, sursa de inspirație a filmului, iar când s-a întâmplat prima dată, alături de partenera sa de viață Iulia Dumitru, actorul spune că a trecut printr-un flux încă de pe primele trepte. „Nu mi s-a întâmplat în viața mea așa ceva. Am mai văzut prin filme că treci prin ceva magnetic, ca o pâclă, și ne-am uitat unul la altul și am zis: «S-a întâmplat ceva? Zii tu repede ce s-a întâmplat!» Şi i-am spus. Ne-am uitat în spate cu groază, ca și cum ne-ar fi luat cineva în brațe. De fapt, mai târziu am conștientizat că am trecut printr-un filtru de durere, de compasiune a noastră față de ei, ne-am întâlnit și ne-au luat în brațe. Când am venit a doua oară am simțit același lucru, dar mai moale, mai prietenos; probabil că și înainte a fost prietenoasă chestia asta, dar noi am luat-o ca pe un șoc. Iar acum, de câte ori mergem pe acolo, simțim chestia asta, dar parcă și un zâmbet al lor pentru că îi pomenim întruna. Când aprindem lumânări, aprindem și pentru ei.”
Filmările au avut loc la Jilava, în temnița unde a fost închis mareșalul Ion Antonescu
În filmul „Între Chin și Amin”, acțiunea din interiorul închisorii nu a fost filmată la Pitești, ci la Jilava, iar biroul în care Cotimanis a jucat mai multe scene a fost chiar celula în care a fost închis mareșalul Antonescu. Actorul a aflat acest lucru după ce au început filmările. „După 2 zile de filmare mi s-a spus: «Ştii ce e aici? Aici e celula unde a stat mareșalul Antonescu și de unde a fost luat și executat». Jilava are istoria ei separată, comună cu Sighetul, cu Închisoarea de la Pitești, e un traseu al durerii, care trebuie să ne dumirească pe noi, nu neapărat să ne mai arate milă, dar să știm că suntem neam de luptători. Trebuie neapărat să reiterăm chestia asta, pentru că ne-ar face bine în continuare”, mai spune Cotimanis.
Despre victimele temnițelor comuniste: „Dumnezeu îi ține în viață ca să rămână mărturie foarte mult timp, ca să nu se mai repete”
Constantin Cotimanis povestește cu amănunte întâlnirea și impresia pe care i-a lăsat-o unul dintre supraviețuitorii Experimentului Pitești, Constantin (Tache) Rodas, care a fost întemnițat în mai multe închisori comuniste. „L-am cunoscut pe Tache Rodas, care a fost bătut, călcat pe cap. Cum mai trăiesc oamenii ăștia, cum a trăit și domnul Coposu 90 și ceva de ani, trecând prin chinurile iadului? Am zis că Dumnezeu îi ține în viață ca să rămână mărturie foarte mult timp, ca să nu se mai repete. Tache Rodas a întârziat, era în baston, și noi eram cu părintele Calinic, care ținea o cuvântare la un microfon. Bătea vântul foarte tare și s-a auzit din capătul celălalt de unde am intrat eu, pe intrarea principală, s-a auzit cineva care făcea scandal, zicând ce-i aicea, bă, cu vreo 2 înjurături pigmentate, dar cu o veselie cumplită. Mă întrebam cine e, totuși, cel care deranjează ceremonia, dar chiar nu își dă seama! Și, în timpul ăsta, oamenii care îl cunoscuseră știau că este Tache Rodas. Când a venit el cu bucuria lui, înjurându-i pe gardieni, probabil că îi avea închipuiți în minte peste tot, a transformat culoarul acela al suferinței într-unul al bucuriei, al reîntoarcerii, al amintirilor. Dar ei l-au întâlnit pe Dumnezeu, s-au reîntâlnit cu Dumnezeu acolo. A fost exact cum spune Ciumău. Dacă Dumnezeu ar exista, te-ar salva, dar el nu există. Așa a crezut el, Ciumău, că are dreptate, că nu există Dumnezeu. A pățit-o și el până la urmă. Și a venit Tache Rodas, o mână de om, șchiopătând și cu o veselie pe figură și a spus: «Să nu ne răzbunați, dar nu ne uitați, că merităm să nu fim uitați, dar face dreptate Dumnezeu»”.
