Am îndrăgit-o pe Maria Mădălina Lupu încă din prima clipă a întâlnirii noastre. O fetiță frumoasă, premiantă, care-și onorează părinții și comunitatea în care-a venit pe lume, conștientă, lucru rar astăzi, de faptul că a primit de la Dumnezeu daruri de înmulțit și de răspândit în lume, cu dragoste.
De fel din Tigveni, Mădălina se pregătește la Școala Populară de Arte din Pitești, cu naistul Ionuț Cârstea, urmaș, în linie muzicală, al legendarului Gheorghe Zamfir. Naiul este, așadar, instrumentul cu care face minuni zâna Mădălina și care i-a adus, anul acesta, la Mangalia, Trofeul celei de-a XI-a ediții a Festivalului Tinereții. O recunoaștere pe deplin meritată, dacă ținem seama nu doar de darul natural al Mădălinei, cât mai ales de efortul și de voința de a repeta până la epuizare și până la desăvârșire.
Naiul nu este, de altfel, singurul instrument pe care Mădălina îl știe struni. Fluierul, cimpoiul, ocarina și cavalul fac din ea o prezență binecuvântată, ori de câte ori este rugată să bucure sau să împace suflete tulburate. Zâna Mădălina cântă la fel de frumos și cu vocea, cântă plin, cântă limpede, cântă ca în fața tronului ceresc. Preocuparea pentru folclorul argeșean este a doua ei viață, a doua ei casă, după părinții, bunica și frățiorul care-o divinizează.
O îmbrățișez pe Mădălina, printre și peste aceste rânduri, încredințată că fetița de astăzi va lumina, cu toată făptura ei muzicală, România de mâine.
Denisa Popescu
0 Comentarii