La moartea sa, în anul 1923, nu avea decât 57 de ani, dar nedreptățile l-au doborât. I s-a refuzat înmormântarea la Mausoleul de la Mărășești, acolo unde merita cu prisosință. Cu toate acestea, Academia Română a organizat o sesiune solemnă de comemorare a sa. Iată cum era perceput de către cele mai strălucite minți ale românilor de atunci, prin vocea academicianului Grigore Antipa, unul dintre cei care au luat cuvântul: ”Generalului Christescu i se datorește cea mai mare victorie a armatei române, căci este acela care, prin marile sale talente de organizator, a refăcut armata noastră în Moldova, a organizat lupta ei eroică și a pregătit biruința de la Mărăști, Mărășești și Oituz, provocând nu numai admirația aliaților, ci și respectul dușmanilor (…). Pentru cugetarea românească, generalul Christescu este cea mai splendidă manifestare a geniului românesc, atât ca și cugetător, cât și ca artist creator în arta și știința strategiei militare (…). Pentru poporul nostru, generalul Christescu, fiu de sătean din județul Argeș, a fost cea mai strălucită dovadă de comoară de energie și inteligență, cea mai sigură garanție a viitorului strălucit al acestei națiuni”.
Și mai explicit este memorialistul Constantin Argetoianu, care îl consideră pe generalul Christescu o victimă a persecuțiilor politice ale liberalilor, care nu i-au recunoscut meritele din rațiuni de jocuri politice: „A ieșit din război nedecorat cu «Mihai Viteazul», pe care l-au primit aproape toți generalii… La Mărășești nu i s-a dat comanda decât pentru a i se rupe apoi șalele…”.
S-a născut la 2 decembrie 1866 în satul Pădureți, comuna Lunca Corbului. A urmat gimnaziul la Pitești (azi Colegiul Național ”I.C. Brătianu”) și apoi Școala Fiilor de Militari din Craiova, absolvită ca șef de promoție. Tot ca șef de promoție absolvă și Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie în 1887, dovedind un talent și o vocație pentru meseria armelor ieșite din comun. Va urca cu repeziciune treptele ierarhiei militare, ajungând în 1910 comandant al Școlii Superioare de Război, unde își desfășurase mulți ani activitatea ca profesor titular. Aici va forma o adevărată școală de artă și strategie militară. Cei mai valoroși ofițeri de Stat major din timpul războiului i-au fost elevi. A conceput planurile de război ale României și Serbiei din timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic. Sârbii, după ce au obținut o victorie strălucită împotriva bulgarilor, au spus: „Dacă aveți un al doilea Christescu, vi-l luăm noi!”.
A gândit strategia marilor bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Când se întrevedea victoria în marea bătălie de la Mărășești, ai cinci zile înainte de a începe lupta i s-a luat comanda Armatei a 2-a pentru ca alții să ia laurii. Cei despre care învățăm azi în manualele de istorie.
Prof. dr. Cornel Carp
