Soțul vinovat de destrămarea căsătoriei poate fi obligat de instanța de judecată să plătească celuilalt soț o sumă de bani sau să îi constituie un drept de uzufruct (folosiță, uz) asupra unor bunuri, astfel încât să se evite un dezechilibru patrimonial semnificativ, care ar putea fi cauzat de divorț în condițiile de viață ale celui din urmă.
Prestația compensatorie nu se acordă dacă ambii soți sunt vinovați de desfacerea casătoriei, adică instanța pronunță divorțul din cuplă comună și nici în cazul divorțului prin acord sau al celui pentru starea de sănătate a unuia dintre soți.
Spre exemplu, dacă în timpul căsătoriei, soţului inocent îi erau asigurate condiții de viață care presupuneau cheltuieli de 10.000 de lei pe lună, iar el avea un venit de doar 2.000 de lei lunar, soțul vinovat de divorț ar putea fi obligat la o prestație compensatorie de aproximativ 8.000 de lei pe lună, astfel încât beneficiarul acesteia să se bucure, după divorț, de aceleași condiții de viață pe care le-a avut în timpul căsătoriei.
Prestația compensatorie va putea fi acordată numai dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 20 de ani şi nu se confundă cu pensia de întreținere, pe care o poate solicita soțul incapabil de a munci dintr-o cauză intervenită înainte de căsătorie, în timpul căsătoriei sau în termen de un an de la data desfacerii căsătoriei, datorată unei împrejurări în legătură cu căsătoria.
Instanța de judecată poate acorda, la cerere, prestația compensatorie în bani sau în natură (folosința asupra bunurilor soțului vinovat de desfacerea căsătoriei) pe toata durata vieții beneficiarului sau pe o perioadă determinată. Prestația compensatorie încetează prin decesul unuia din foștii soți, prin recăsătorirea soțului beneficiar, precum și când acesta obține resurse de natură să îi asigure condițiile de viață asemănătoare celor din timpul căsătoriei.
Distinct de dreptul la prestația compensatorie, soțul inocent, care suferă un prejudiciu moral (exemplu: suferința cauzată de comportamentul celuilalt soț în timpul procesului de divorț) sau material (exemplu: soțul inocent a fost nevoit să părăsească locuința familiei ca urmare a comportamentului celuilalt soț și a trebuit să închirieze o altă locuință) prin desfacerea căsătoriei, poate cere soțului vinovat să îl despăgubească.
Dacă în situația acordării prestațiilor compensatorii legea condiționează acordarea acestora de durata căsătoriei mai mare de 20 de ani, în cazul solicitării despăgubirilor trebuie dovedite doar existența prejudiciului suferit și vinovăția soțului creditor.
Avocat Maria Cristina Leţu – doctor în Drept