Săptămâna trecută ne-a părăsit colonelul în retragere IOAN DUMITRU, veteran de război și fost deținut politic. Născut La Pitești în anul 1920, ar fi împlinit în octombrie venerabila vârstă de 98 de ani. A luptat atât pe frontul de răsărit, cât și pe cel de apus ca ofițer în Regimentul 4 Argeș, Divizia 3 Infanterie, Armata Regală, așa cum îi plăcea să spună. A luptat mai bine de un an în linia întâi, scăpând cu viață în teribilele lupte de la Iași și Oarba de Mureș: „Ca veteran de război, mi-am făcut datoria către țară, Rege și Drapel, în cadrul Regimentului 4 Argeș din Pitești. Aveam sub comandă o unitate motorizată și 52 de ostași înalți și frumoși ca brazii, din care cinci au căzut în luptele din Ardeal…”. A avut o obsesie pe tot timpul războiului, și anume să-și salveze oamenii și armamentul din dotare. Aceasta, în condițiile în care majoritatea unităților militare erau mai mult decât decimate de fiecare dată când participau la bătălii importante. Sfârșitul războiului l-a găsit în apropriere de Praga. Participarea la luptele pe frontul de răsărit l-a ajutat să constate pe viu „binefacerile” comunismului. La întoarcere s-a înscris fără rezerve în rândurile Tineretului Național Țărănesc. Pe 5 mai 1947 a fost arestat și închis în penitenciarul de la Pitești. Aici organizează, împreună cu alți 38 de deținuți, o revoltă, înăbușită cu duritate de noile autorități. Ulterior a fost transferat la Aiud. Eliberat, se va întoarce în Piteștiul natal, fiind în vizorul Securității până în decembrie 1989 și – de ce nu? – în continuare.
De la înmormântare au lipsit coloneii și generalii de mucava, făcuți la apelul de seară, fără o zi de front, securiștii vechi și noi, organele administrației locale și județene, unii poate prea absorbiți de ”negocierile” privind construirea unui nou mall în orașul nostru, cei de la Prefectură plimbând cercul prin județ. De politicieni nici nu mai spun. Ei repetă cu sârguință istoria românilor de clasa a IV-a și au ajuns abia la voievozi. Dar a fost mai bine așa.
A fost o înmormântare liniștită, așa cum trebuia să fie și așa cum, aproape sigur, și-a dorit veteranul și deținutul politic Ioan Nicolae Dumitru.